Boooring day

Maresc ochii cand te aud, simtind cum inima mi se oprea incetul cu incetul. Am inceput sa tremur, intrebandu-ma daca asta nu era cumva doar un vis, insa din pacate nu era. Nu-mi venea sa cred ce tocmai ai zis, eu chiar crezusem ca tu ma iubesti, chiar ma agatasem de ideea asta, chiar sperasem ca in sfarsit voi fi fericit cu tine. De ce trebuia totul sa se termine atat de repede, atat de brusc, intr-un astfel de mod? Imi las capul aplecat in fata, zambind ironic, dandu-ti mana la o parte prin gest brutal.
-Trebuia sa ma astept la asta. Pana la urma chiar nu sunt decat o simpla jucarie. Te-ai distrat si ti-a placut, iar acum ca m-ai stricat ma arunci la gunoi. Ce naiv din partea mea sa cred ca cineva s-ar putea indragosti de unul ca mine... Bine, fie cum vrei tu! N-am nevoie de casa ta, n-am nevoie de cuvintele tale, n-am nevoie de nimeni!
Ma rastesc la tine, ridicandu-mi capul, privindu-te nervos si distrus printre lacrimile ce curgeau siroaie pe obrajii mei. Te dau la o parte din calea mea, iesind vijelios din cabina si din magazin, luand-o la fuga spre casa mea

Cand il auzi se repezi sa ii explice ca nu a fost un simplu refugiu, nicio simpla jucariei cum el sustinea.Ofta cand il indeparta si fugi, lasandu-si vinovat privirea in pamanat. Iesi si el in cele din urma, dupa ce puse hainele la loc si isi fixa ultimul articol vestimentar pe el. Era trist ca distruse speranta unui copil ,in ochii sai inocent, insa constientiza ca se meritau unul pe altul, fata si Roger erau la fel. Distrugeau sentimentele in functie de situatia cea mai convenabila fara a tine cont de persoana.
-La naiba Roger! Si l-ai lasat si cu sange la gat!
Murmura, realizand ca n-avea tricou pe el, de aceea aea de gand sa intre direct in masina.Acum intelesese de ce se uitau cei ce l-au vazut ciudat. Porni din loc, dorind doar sa ajunga acasa. Era mai bine astfel, decat sa il insele cu prima ocazie, cand ar intalni o fata ce sa ii semene prea iubitei sale prietene.

Continui sa fug pana ce am ajuns acasa, intrand repede in apartamentul meu, trantind usa in urma mea. Bufnesc intr-un planset groaznic, in hohote, simtindu-mi inima distrusa. Ma indragostisem si eu cu adevarat de cineva odata in viata mea, iar se terminase atat repede. Nu am ptut sa a bucur intr-adevar de fericirea asta, fiind din nou imbratisat de aceeasi singuratate ce ma bantuia mereu. Ma reped asupra a tot ce-mi iesea in cale prin camera, spargand di distrugand fiecare lucru in parte doar pentru a-mi calma nervii. Ce rost mai avea acum a doua sansa de a trai daca trebuia sa ma onfrunt iar cu dezamagirea, tristetea si singuratatea? Ma privesc in oglinda ce inca mai atarna pe un perete al camerei, dezgustat de ce vedeam, de lacrimile ce-mi curgea, si de vanataia ce inca o mai aveam pe obraz. Nervos la culme, lovesc oglinda cu pumnul, acea facandu-se praf, taindu-ma destul de rau la mana.

Ajunse destul de repede acasa, intrand in cladire cu acelasi sentiment de vinovatie. Intra in prima camera a carei privire i s-a atintit si se tranti pe pat, inchizandu-si ochii. De n-ar fi existat trecutul, acum prezentul ar fi devenit un viitor. Nu-l merita pe Joshy, lucru de care era constient. Era o fire ce se simtea mereu libera, ce incerca de fiecare data sa faca antiteze intre oameni; motiv pentru care nu se rezuma la unul. Isi musca buza inferioara, dupa acre se intoarse pe-o parte, timpul trecand atat de greu incat fiecare clipa ii amintea de propria greseala,iremediabila. Se ridica in sezut, sprijinindu-si corpul in coate. Se gandea la ce face acum pustiul, stiind ca ceea ce ii spuse a fost ceva neasteptat, mai ales ca maine era si ziua lui. Isi inchise din nou ochii, lasandu-si corpul sa se tranteasca de suprafata patului. Iar comise aceeasi greseala, insa de data asta baiatul nu cauta razbunare si nici nu dorea sa regurga la alte cai pentru a-i lua ceea ce Roger are.

Mi-am lipit spatele de peretele unde zacuse oglinda, lasandu-mi corpul sa alunece obosit in jos. Imi strang genunchii la piept, stand cuibarit in bratele linistei ce se coborase asupra mea si a camerei. Continuam sa plang, privind inainte pierdut, sperand sa te pot vedea cum veneai la mine, cum ma imbratisai strans la pieptul tau cald, in bratele tale mari, soptindu-mi ca ma iubesti... Ah, cat de prost puteam sa fiu, sperand la asa ceva. Nu intelegeam ca totul se terminase? Imi las mana sangeranda jos, sprijinita de podea, sangele curgand in voia lui, patand materialul ce acoperea podeaua. Nu-mi pasa de rana, mi-era indiferenta, nu ma durea nici macar putin in comparatie cu rana ce o aveam in suflet insa incepeam sa pierd destul de mult sange si deveneam ametit. Ce chestie... nu ma asteptam sa mi se intample asa ceva avand in vedere cat de mult tineam la tine. Viata era chiar nedreapta...

Se intoarcea pe ambele parti in functie de propria opinie, crezand in fiecare secunda ca poate sta mai comod. Insa sentimentul de vinovatie si durere de la nivelul abdomenului, sau cel putin acolo considera Roger ca era problema, nu-l lasa sa stea linistit. Oricum, numai avea cum sa faca altceva din moment ce nici nu-i stia intregul nume, numarul de telefon sau adresa. Se ridica de pe pat, amintindu-si faptul ca a plans inainte ca el sa fuga. Din moment ce era model trebuia doar sa detecteze doar agentia pentru a-i afla numele, nu? Scutura din cap cand isi dadu seama la ce prostie se gandea, stiind ca trebuie sa isi acorde timp pentru a-si reveni in fire.
-Joshy,Joshy..la naiba!As da orice sa stiu ce faci acum.
Murmura, dorind sa stie daca este bine sau nu, daca isi reveni sau inca era marcat de gesturile lui Roger. Isi musca buza inferioara, stiind ca numai sunt simpli oameni, fapt pentru care n-avea de ce sa isi faca griji...nu?

Mi-am inchis obosit ochii, incepand sa ma detasez de realitate. Si asta era ceva ciudat, nu stiam ca, odata mort si reinviat iti puteai pierde simtirile, insa, se parea ca era posibil. Daca ai reinviat si erai capabil sa simti, sa te ranesti, avand o inima ce batea in tine asta nu insemna ca nu erai capabil sa mori din nou, nu? Ce ganduri haioase. Chiar puteai muri la nesfarsit, facandu-i pe plac Doamnei cu Coasa amuzand-o la culme. Inghit in sec, devenind din ce in ce mai ametit, pana cand nu am mai simtit absolut nimic. M-am prabusit la podea, in balta de sange creata de taietura de la mana, lesinand. Eram capabil totui sa aud ce era in jurul meu, insa foarte vag, la fel cum imi simteam si inima batand din ce in ce mai incet.

Isi lasa privirea in jos, fiind marcat de vinovatia resimtita in acelasi moment in care ar renunta la totul. Si daca intr-adevar ajunsese sa il iubeasca pe Joshy si nu mintise, ci isi intelesese Roger sentimentele gresit? Ofta, dupa care incepu sa se plimbe prin camera, luandu-si telefonul cautand diferite numere de agentii. Macar daca ii spusese pustiul mai multe detalii, acum i-ar fi usor sa ii afle numarul. Spunea faptul ca este model, insa nimic mai mult.
-Asa-ti trebuie daca esti prost Roger! Ah! Acum vorbesc si de unul singur!
Incepu sa tipe nervos, pana cand intr-un final sunase una ce ii oferise mai multe informatii, ce includeau numarul lui Joshua. Desigur, i-a fost greu deoarece aceste informatii erau confidentiale si trebuia sa ia legatura cu nu cel ce se ocupa cu imaginea micutului sau. Forma numarul, insa cu privat, crezan dca astfel ar avea mai multe sanse de-ai raspunde; defapt, oricum nu ii stia Joshua numarul, deci nu intelesese la ce se gandise

Multe ganduri imi treceau prin mintea obosita: cum am murit, din nou acele scene in care am fost violat si omorat, cum am ajuns aici si cum prietenii m-au ajutat sa devin ceea ce sunt, cum te-am cunoscut pe tine, prima noastra partida si cum m-am indragostit de tot ce tinea de persoana ta, cum te-ai despartit de mine, cuvintele dure si dureroase, toate intr-o singura clipita isi faceau loc in mintea mea. Si placute, si triste, toate tineau acum de mine. Insa de ce aveam un sentiment atat de ciudat, de parca nu mai tineam deloc de lumea mea? Aveam impresia ca retraiesc iar acel moment in care, injunghiat in inima, agonia mortii ma cuprindea si ma facea sa-mi amintesc de tot, sentimentul asta oferindu-mi o stare de neliniste, speriindu-ma.

Ridica spranceana sceptic in ceea ce il priveste, redirectionand apelul si dorind sa ii afle si adresa. Avand in vedere ca intotdeauna a avut un renume si o imagine impecabila, cu ajutorul unui prieten , prin intemediul telefonului, afla unde statea pustiul. Nu stia daca sa se duca, batand in retragere. Iesi pe usa casei sale, stiind doar ca avea nevoie sa ii simta din nou buzele, parfumul si tot ce tinea de el. Isi lua audi-ul sau vechi r8, fiind sigur ca pustiul nu va vrea sa ii asculte explicatiile. In ciuda acestui lucru, se aventura pana cand ajunse unde adresa ii indicase, ridicand din spranceana. Era chiar foarte bine pentru un pusti, asta insemnand ca era bun ca si model. Intra in cladire, cautand dupa restul informatiilor oferite de prietenul sau, stramband din buze. Se simtea de parca intrase prin efractie.Batu in usa,aceasta fiind deschisa si oferindu-i oportunitatea de a intra. Pasi silentios, pana in momentul in care privirea ii cazu asupra corpului lui Joshy, privindu-l cu ochii mariti involuntar. Ii repeta numele, apropiindu-se de el si intorcandu-l cu fata spre el. Il ridica de jos, luandu-l in brate sigur de faptul ca avea nevoie de un spital.

In intunericul ce se lasase peste groaza mea, imi aparu chipul tau, zambindu-mi cald cum obisnuiai atunci cand eram impreuna, cand imi spuneai ca ti la mine, cand nu ma minteai. Imi auzeam vag numele strigat, recunoscand vocea. Erai tu, nu ma puteam insela de asta, insa de ce nu eram capabil sa-mi deschid ochii ca sa te privesc? Am simtit cand m-ai ridicat de jos; deci nu eram mort asa cum crezusem. Inca eram lesinat si probabil ca singuratatea incercase, in zadar, sa ma rapeasca din lumea mea ca sa ma pastreze doar pentru ea. Incercam din rasputeri sa ma trezesc, sa-mi revin insa ma simteam prea salbit. Tot ce am fost in stare sa fac a fost doar sa-ti rostesc numele, mai mult soptit.

Cand il auzi, zambi slab acest lucru fiind dovada ca nu il pierduse. Pe moment se sperie de acest gand, fiind o adevarata vinovatie si un tumult de sentimente. Cobora cu el spre masina, dupa care il puse in fata langa el, dorind sa se asigure ca il va mentine viu. Ii dase tricou jos de pe el, legandu-i-l deasupra taieturii pentru a-i opri sangerarea sau cel putin sa i-o rareasca, sarutandu-l scurt pe buze.
-Sunt aici Joshy.Sunt aici.
Murmura, dupa care porni spre cel mai apropiat si bun spital pe care il cunoastea. Traise cu impresia ca nu va mai simti nimic pentru nimeni si ca-si va astepta iubita, insa asta ce se putea numi?Opri masina in fata unui spital, mscandu-si agitat buza inferioara si intra in cladire cu acesta in brate. Tipa agitat dupa un doctor, lasandu-l pe acesta sa il duca pe Joshua pe targa intr-o camera ce el nu stia ce era. Roger nu stia componentele unui spital, fapt pentru care nici nu deosebea o asistenta de doctor.

Inima imi batu din nou puternic cand mi-ai rostit numele, cand ti-am simtit acea sarutare fugitiva. Erai langa mine, ma inselasem, chiar iti pasa de mine. Ah, numai de-as fi putut sa ma trezesc, sa te strang in brate si sa te sarut; numai de-as fi foat in stare de asta nu mi-ar mai fi pasat de nimic altceva. In momentul in care m-ai dat pe mana doctorilor, acestia m-au dus in sala de operatie pentru a-mi sutura taietura, un procedeu foarte usor, fiind dus apoi la reanimare unde mi s-au pus perfuzii cu sange. Docotorul ce se ocupase de mine venise sa te caute, apropiindu-se de tine.
D: Totul va fi bine, i-am cusut taietura insa a pierdut foarte mult sange, asa ca acum e la reanimare, conectat la perfuzii cu sange. Ce nu inteleg majoritatea persoanelor ce vin aici este ca, desi traim din nou, putem la fel de bine sa murim din nou. Micutul a fost la un pas de moarte. Ce s-a intamplat de a ajuns in starea asta?

Se misca agitat in fata unei banci , pe care asistenta l-a sfatuit sa il astepte pe doctor. In cele din urma se aseza pe aceasta pana cand il vazuse pe barbatul in halat, cum ii spunea Roger, explicandu-i starea actuala a lui Joshua. Intrebarea sa finala il lasase perplex, inghitand in sec. Stia ca era vina lui, insa n-avea sa o recunoasca de fata cu strainii sau cel putin de fata cu doctorul.
-Uhm..L-as putea vedea?
Ocoli raspunsul, dorind sa ajunga direct la ceea ce il interesa.Dorea sa il vada pe micut, sa il sarute, sa il imbratiseze, insa asta nu schimba ceea ce ii spuse. Isi lasa capul in jos dand negativ din cap, stiind ca ar trebui sa se gandeasca la faptul ca el puse capat la totul, ca el e responsabilul cu privitr la totul. Ofta de-a dreptul dezamagit,dupa care privi usamuscandu-si la fel de agitat buzele. Inocenta sa ajunse sa il ia treptat locul fetei, acum pentru ea simtind doar oiluzie impusa de mintea sa.

D:Desigur. Cu siguranta ca s-a trezit pana acum, sper. Urmeaza-ma, te voi duce la el.
Intre timp imi deschid cu greu ochii, slabiciune aincepand sa dispara treptat, vlaga revenindu-mi. Astept pana ce imaginea din fata ochilor s-a clarificat, pana cand ceata a disparut, privind confuz in jur. Eram cumva intr-un spital? Imi indrept privirea spre perfuzii, oftand adanc cand mi-am amintit tot ce s-a intamplat. Imi inchid scurt ochii, redeschizandu-i, privind tavanul ganditor. Inca ma simteam obosit insa nu ca inainte, perfuzia chiar facandu-mi un mare bine. Oare ude erai tu acum? Cu siguranta tu m-ai adus aici, mi-ai rostit numele, m-ai sarutat; cu siguranta tu ai fost!

Cand primise raspunsul pozitiv, zambi usor sters insa bucuros cand ii analiza cuvintele de unde a reiesit ca pustiul , cel mai probabil, acum este constient. Il urma tacut,dupa care intra in incaperea respectiva, vazandu-l pe Joshy. In momentul acela dori sa bata in retragere, sa se intoarca insa il vazuse pe doctor, refuzand la orice alegere ce demonstra lasitatea.
-Joshy. Esti bine..
Spuse, apropiindu-se de el si punandu-se pe scaunul din apropiere. Intre timp doctorul se retrase, profitand de moment si sarutandu-l scurt pe frunte. Isi lasa mana la nivelul capului sau, mangaindu-l lent. Stia ca se grabise si nu astepta permisiunea si nimic altceva de genul, insa tot ce stia era ca i-a fost dor si frica de faptul ca l-a putut pierde. Sa-l piarda si pe el ar fi fost cu siguranta un dezastru in viata lui Roger iar el sesiza asta.

Imi indrept privirea spre usa cand o aud deschizandu-se, simtind cum crestea inima in mine cand te-am vazut. Am zambit cald, usor schitat caci oboseala isi spunea momentan cuvantul. Imi inchid scurt ochii cand ma saruti, fiind atat de placut, mangaierile tale ajutand la vindecarea mea. Iti prin mana, lasandu-mi obrazul sa se spijine in palma ta, continuand sa zambesc.
-Stiam c-ca esti tu... Am fost sigur ca tu m-ai adus aici. Mi-a fost atat de frica...
Spun cu o usoara greutate, lasandu-ti mana libera, amintindu-mi de cuvintele tale ce inca ma dureau.

Isi lasa mana pe obrazul sau,ascultandu-l si sesizand efortul ce-l depunea ca sa vorbeasca.Asta probabil sangelui ce il pierduse,nu? Cand ii dadu seama,constientiza ca isi aminti totul,reactionand si sarutandu-l apasat pe buze .
Norml ca te iubesc.Unde iti sta mintea, prostutul meu mic?Am spus-o pentru ca nu eram sigur de ceea ce simt
Murmura,dupa care ii cuprinse mana intre propriile palme inchizandu-si ochii.Avea nevoi chiar si el de odihna,insa momentan n-avea oportunitatea aceasta.
-Sa nu mai recurgi la de-astea pustiule!M-ai speriat razgaiat mic ce esti.Credeam ca nu te voi mai putea auzi.
Murmura,dupa care isi lasa privirea asupra buzelor sale,urmarindu-le cu privirea conturul.Da..acesta era sentimentul dupa care tanjea, senzatia aceea.Era sigur ca de-acum ar fi avut grija de el,insa cuvintele sale s-ar putea sa ii fi ruinat orice viitor cu el.
Imi acorzi inc-o sansa scumpule?

Te ascultam cu atentie, abtinandu-ma sa nu bufnesc iarasi in plans, interzicandui inimii sa-mi sara din piept la cat de repede putea sa bata. Schitez un zambet cald, inocent, lasand totusi doua lacrimi sa-mi curga. Acel ''te iubesc'' mi se parea atat de ireal, de poveste incat ma intrebam daca inca nu eram lesinat si scena asta era rodul imaginatiei mele; insa nu se putea caci sarutul acela fusese atat de rea.
-Nu-ti face g-griji, nu am s-sa mai fac n-nimic. Si eu t-te iubesc prostutule. Sa nu m-ma mai parasesti niciodata.
Spun pe un ton slab insa in el se putea citi fericirea mea. Dau afirmativ la ultima intrebare a ta, neavand cum sa nu-ti mai acord o sansa, o ultima sansa. Erai prea important pentru mine ca sa fiu incapatanat acum.

Dadu pozitiv din cap, in semn ca numai avea d egand sa il paraseasca vreodata.Isi lasa capul la nivelul mainilor sale, sprijinindu-si obrazul de mana sa si muscandu-si buza inferioara. Avand ca exceptie ceea ce i-a spus, Roger incepu sa realizeze cat de important este in momentele acestea Joshy.Cand ii vazu raspunsul la o a doua sansa, se repezi sa il saurte apasat pe buze.Aroma sa ii lipsise ,asta facandu-l constient de faptul ca pustiul era un element vital.
-Te iubesc pustiu meu adorabil.
Murmura dupa care isi relua pozitia, deschizandu-si ochii

Ti-am raspuns la sarut insa putin mai stangaci caci inca eram ametit iar mana incepea sa ma doara, mai exact taietura. Si cand ma gandesc ca aveam un temperament atat de brutal incat nimic din apartamentul meu nu mai ramasese intreg... Oftez adanc dupa ce sarutul lua sfarsit, privind perfuziile. Inca putin si puteam pleca de-aici. Uram din suflet spitalele.
-Roger... sunt curios... cum d-de m-ai gasit? Nu ti-am s-spus niciodata unde l-locuiesc.
Chiar eram curios de chestia asta. Adica eu abia daca iti cunosteam numele, iar tu deja stiai si unde locuiesc? AH, era clar, trebuia sa ne ocupam putin timp pentru a ne cunoaste mai bine.

Cand ii auzi intrebarea, murmura un "ah" alungit, dupa care dadu usor din umeri. Nu ii placa indiferent de motive sa le spuna altora cum actioneaza, insa nici nu dorea sa il supere iar pe Joshy. Il saruta scurt pe frunte, apoi pe nas si sub buza inferioara, ducandu-si mainile pe pat si lasandu-si barbia sprijinita pe acestea.
-Uhm.Nu cred ca ar trebui sa-ti bati capul cu asta. Concentreaza-te pentru a iesi mai repede de aici.Si la ce ai lasat in apartament, de acum vei locui cu mine, indiferent de dorinta ta pusti mic si prostut. M-ai speriat ingrozitor.
Murmura, dupa care zambi slab si il privi printre gene. Cat si-ar fi dorit sa fie perfect, asemenea idealurilor sale. Insa acest lucru era imposibil, indiferent cat de mult ar fi vrut asta. Conceptia lui ii demonstra ca imposibilul nu putea fi posibil.
-Te iubesc.
Spuse dupa care ii saruta mana ranita si inchizandu-si ochii

Miam inchis ochii atunci cand m-ai sarutat, stramband din buze ca nu vroiai sa spui. Insa nici chiar atat de greu nu era sa aflii mai multe despre mine avand in vedere la cate agentii am lucrat. Imi indrept privirea spre taietura atunci cand ai sarutat-o, zambind slab. Aveai dreptate, trebuia sa ma concentrez mai mult pe starea mea ca sa ies cat de curand din spital. Din perfuzie mai era putin, si incepeam sa-mi revin, deci era un semn bun.
-Ai dreptate, apartamentul meu e devastat. Poate ca acum a venit timpul sa-mi construiesc o casa numai a mea, asa cum mi-am dorit mereu, insa asta nu inseamna ca nu voi locui cu tine. Am sa stau pana ce casa va fi gata sau pana cand voi reusi sa gasesc o casa pe care s-o cumpar.

Dadu pozitiv din cap pentru a-i sustine opinia, alegerea cel mai probabil, sarutandu-i din nou mana. Se simtea oarecum vinovat vazandu-l in starea aceasta, insa asta conta mai putin in comparatie cu sentimentele sale. Se ridica de pe scaun dupa care isi scoase un pachet de tigari si o bricheta. Le lasa in mana dreapta, intinzandu-se pentru a-l saruta pe frunte si zambind slab.
-M-am dus sa fumez si revin in cateva minute.
Murmura, dupa care pasi spre iesirea din incapere, inchizand usa in urma sa.Ii displacea sa il vada astfel de aceea si evita sa ii priveasca mana. Iesi din spital aprinzandu-si o tigara si tragand fum din aceasta.Nu dorea sa il lase pe pusti prea mult timp singur, motiv pentru care a tras-o rapid in plamani,aruncand jumatate din tigara si intorcandu-se in salonul pustiului. Inchise usa dupa el, reintorcandu-se cu zambetul pe buze.
-Cum se mai simte micutul meu ?
Intreba , pasind spre patul sau si sarutandu-l fugitiv pe buze.

Dau afirmativ din cap cand spui ca te duci sa fumezi, enavand nimic impotriva acestui lucru. Chiar daca tutunul nu era sanatos, intr-o zi vroiam ca si eu sa fumez, insa nu vroiam sa ma grabesc. Ma las sarutat pe frunte, zambindu-ti cald, privindu-te pana ce ai plecat. Imi inchid ochii, stand relaxat, privind apoi ganditor perfuzia, numarul picurile de sange ce au mai ramas din ea. Deja ma simteam foarte bine iar culoarea rosiatica imi revenise in obraji. Cand aud usa deschizandu-se, te privesc mirat caci statusei foarte putin. Iti zambesc larg, acceptandu-ti sarutul.
-Mult mai bine. Poti tu sa-l chemi pe doctor? Perfuzia mea e pe terminate si vreau sa-mi dea cat mai repede drumul de-aici pana ce nu o iau razna, si sa-mi dea si niste calmante pentru durere.