I have no fucking idea what I want

Şi-a dat ochii peste cap. Deja avea un punct în minus la el. Ea, neştiind să gătească mâncare coreeană, e ca şi cum nu ar şti să vorbească. Era ca un fel de păcat pentru el ca o fată să nu ştie să gătească ceea ce îi cere.
Atunci când auzi că tânăra dorea să facă el ceva pentru ea, îşi spuse că e ca şi mort. O să se răzbune pe el pentru tot ce i-a făcut şi se aştepta să îi ceară să îi fie sclavul ei pentru un an sau să se comporte ca un dulce cu ea. Clar ar refuza. Mai bine îşi găteşte singur decât să facă ceva pentru ea.
A trecut cu limba peste buzele sale, aducându-şi aminte de acel "sărut" de mai devreme şi se strâmbă.
-Ce vrei?

Vreau sa stai nemiscat, cam jumatate de ora...
Spun asta si ma ridic, avand un mers impiedicat, dar ajung nevatamata la lucrurile mele. Cotrobaiesc prin cateva genti, apoi ma ridic indignata, avand o figura confuza. Mi-am amintit in scurt timp unde am pus ceea ce cautam, si am luat un dosar gros, in care se aflau o multitudine de coli de hartie ce abia mai incapeau, unele cazandu-mi pe jos.
Maxim doua.
Continui, privindu-l si zambind scurt catre dansul.

Ea ştie să meargă sau abea a învăţat? Se întrebă el în gând când o văzu cum merge şi îl bufni râsul, dar reuşi să se abţină. Nu multă lume avea acordul să îi audă râsul colorat şi copilăros, plăcut la auz. La fel şi cu zâmbetul. Nu mulţi reuşeau să i-l vadă prea des, de asta şi căuta o fată veselă şi energică, care să fie diferită de el.
-Nu, a răspuns printr-un cuvânt la ceea ce îi zise fata. Nu acum. Îmi e foame, continuă, plângându-se că îi este foame. Mai devreme se plânse numai în mintea sa, dar acum dădu viaţă cuvintelor din mintea sa.
Trebuia să mănânce ca să stea apoi o oră sau două fără să se mişte.
-VREAU KIMCHI, arasso? întrebă răstindu-se cât de cât.

Cand am auzit raspunsul sau, si mai ales motivul, am crezut ca il voi omori. Nu, eu voi muri.
Bine ! Iti prepar kimchi, apoi daca nu imi faci pe plac, jur ca te voi face sa regreti.
Spun asta si ii iau laptopul din mana, asezandu-ma langa dansul pe pat.
Sa vad reteta...
O studiez putin, apoi incep sa rad zgomotos.
Asta vrei sa-ti gatesc !? Cred ca glumesti... Stiu sa fac chestia asta cu ochii inchisi.

Luase acel râs al ei ca pe o insultă către mâncarea tradiţională. Oh da? Dacă putea să facă şi cu ochii închişi asta, păi hai să te vadă. Chiar şi-ar lua şi popcorn, s-ar fi uitat ca la un film. A privit-o cu o expresie serioasă, ridicându-şi sprâncenele.
-Dacă nu îţi iese PERFECT, atunci va trebui să începi să plăteşti tu toată chiria, şi pentru tine, şi pentru mine. Eu nu mă voi mai strădui să fac bani ca să-ţi plătesc şi ţie. Înţeles? Ah, apropo, chiar vreau să te văd cum faci asta cu ochii închişi, aşa că... se întinse până la noptieră şi luă un fel de mască pentru dormit, şi i-o puse la ochi.
-Verzele şi tot ce-ţi mai trebuie sunt în frigider şi restul prin dulapuri, a zis privind-o cu atenţie, profund chiar.

Esti atat de... Urhh !
Spun asta si incerc sa ma ridic in picioare, nestiind pe unde sa o iau, si clar nestiind unde este frigiderul sau dulapurile. Oftez scurt si imi pun mainile in fata, pentru a nu ma lovi de ceva. Intr-un final ajung in bucatarie, si ma apropii de o masa. Imi dau masca jos, cautand fiecare incrediente. Acum imi dau seama ce idioata am parut ca nu mi-am dat-o jos si cand am mers, dar probabil vroiam sa-i arat ca nu voi trisa si chiar nu exagerez cand spun ca stiu sa prepar kimchi cu ochii inchisi.
Mama ma invata-se de mica, avand in vedere ca am trait mai mult cu tata, care e american. A vrut sa-mi arate ceva din traditia ei, dar nu retinusem niciodata numele mancarii, desi mi-l spusese oricum doar prima data, cand eram prea mica sa retin ceva asa... complicat.
Am preparat varza prima data, apoi am continuat cu celelalte, cu masca pe ochi. Aproape terminasem de taiat, cand intr-un final cutitul se infipse violent in degetul meu aratator. Am scos un strigat infundat, muscandu-mi buza inferioara, incercand sa ma abtin din a tipa.
Nu stiam daca sa-mi dau jos masca, pentru a vedea rana, sau sa continui, desi riscam sa murdaresc ingredientele daca in urma taieturii imi curgea sange.

Poate că ar fi fost periculos ca ea să taie toate cele patru verze în patru, şi să taie totul fără ca să păţească nimic. Pentru un moment, nu s-a mai gândit la asta, dar imediat a auzit un strigăt înfundat. S-a ridicat rapid şi s-a dus către ea. A mărit ochii când văzu sângele de la degetul său. Luase rapid spirt şi vată, apoi un plasture şi veni la ea iar, zicându-i să nu dea aia de la ochi jos acum. Nu dorea să pară că îi pasă de ea, deşi gestul care urma să-l facă îl dădea complet de gol.
A turnat puţin spirt pe vată şi îi şterse sângele, dezinfectându-i şi rana, apoi îi puse plasturele cu atenţie.
Mai devreme o obligase oarecum să îi gătească, dar acum se răzgândise. O să gătească el. Nu mai dorea ca ea să păţească ceva şi mai apoi să nu-i placă cum i-a ieşit.
Îşi duse o mână sub picioarele ei, mai exact sub genunchi şi cealaltă pe spatele ei şi o ridică în braţe. Dar înainte de asta, îi dădu jos masca.
A dus-o în dormitor, întinzând-o pe pat şi se întoarse apoi în bucătărie.
Continuă ceea ce fata lăsase, terminând peste o jumătate de oră sau chiar mai mult.

Gestul sau ma lasa oarecum indignata. Nu avea deloc incredere in mine, sau chiar avea momentele lui de tandrete. Nu stiu de ce am ramas in pat, caci nu ma calcase masina sau altceva. Am oftat scurt, luandu-mi din nou blocul de desen, iar in timp cat el gatea, am reusit sa fac ceea ce mi-am propus, chiar daca el se misca... I-am facut portretul cu mare atentie, si la final, am ramas impresionata si eu, desi imi cunosteam stilul si talentul. Acum imi iesise perfect, fiecare detaliu fiind la locul sau, iar umbrele dandu-i de gol trasaturile chipului mai bine.
Am chicotit usor, lasand " capodopera " pe noptiera, asteptand sa apara el din nou in camera.

Puse kimchi în două farfurii, apoi le puse pe tavă şi luă patru beţişoare, două pentru el, două pentru ea. Văzând că tava pare puţin cam prea goală, a făcut şi două porţii de bibimbap, aranjând toate legumele şi carnea frumos în farfurii. De obicei nu obişnuia să mănânce pe pat, cu tava în faţă. Avea o măsuţă joasă şi stătea pe jos, aşa cum făcea şi în Coreea. Se răzgândise totuşi şi luă mai întâi măsuţa şi o duse în dormitor, apoi câteva perne pe care le aşeză jos.
Se duse în bucătărie şi luă tava şi s-a întors la fată.
-*Siksahabsida, o îndemnă el şi se aşeză pe pernuţă începând să mănânce mai întâi din kimchi, aşa cum era şi normal, apoi din bibimbap.
___
*siksahabsida = hai să mâncăm.

M-am alaturat lui, pe podea, desi nu mancasem asa niciodata. Defapt, nici cu betisoare nu mancasem...
Am oftat scurt, analizandu-i gesturile lui, apoi incercand sa-l imit, dar nu imi iesea, deloc. Am invartit betisoarele si le-am ridicat in toate modurile posibile si imposibile, dar scapam mereu ce prindeam intre bete, iar cand nu luam nimic, ma inroseam imediat.
Am vrut pentru un moment sa renunt, dar stomacul meu facu cale intoarsa, scotand un zgomot usor enervant pentru mine.
M-am inrosit inevitabil, lasandu-mi privirea in pamant, muscandu-mi buza inferioara. Aratam precum un copil ce tocmai facuse o boacana, dar imi statea bine asa, avand o figura irezistibil de dragalasa.

Câţi ani ai, cinci?! Ce fel de asiatică eşti? Uhh, îşi zise în gând când o văzu cum nu reuşeşte să ţină beţele în mână. Şi-a dat ochii peste cap şi continuă să mănânce, apoi luă o altă bucăţică de kimchi şi îi dădu şi ei. De obicei nu făcea asta nici să îl baţi, dar acum văzând-o că îi e foame şi nu poate, i s-a făcut milă. Ce?! Are şi el sentimente, chiar dacă nu prea se obervă.
Se simţea în acel moment ca şi cum ea era fiica sa, iar el tatăl. Avea multe să o înveţe, se pare.
O dată îşi dădea lui să mănânce, o dată ei şi tot aşa. Avea de gând ca după ce va termina de mâncat să o înveţe să ţină beţişoarele în mână ca să nu mai fie el nevoit să o hrănească.

Nu m-am impotrivit, fiindu-mi prea foame, iar sincera sa fiu, imi placea sa am parte de atata grija din partea cuiva, desi cel mai probabil in gandul sau, el isi repeta de mii de ori cat de mult ma detesta.
Dupa ce am terminat, m-am ridicat de la masa, nu inainte de ai multumi si a-l complimenta. M-am indreptat spre noptiera, si am luat desenul, aratandu-il de la distanta.
Eram rosie, si imi muscam buze inferioara in continuu, incercand sa-mi retin emotiile. Imi tremurau genunchii, iar asta m-a facut sa ma las putin mai in jos...

Îşi îndreptase atenţia mai mult spre fată, de asta ea terminase înaintea lui. Şi se concentrase atât de mult asupra mâncării încăt nu observase că ea îi arăta un desen, de fapt, portretul lui. Îşi ridică încet privirea, rămânând încet uimit. Îl desenase atât de bine, putea fi decupat şi făcut mască. Era talentată, trebuia să recunoască.
Pentru prima dată afişă un zâmbet în faţa fetei, un zâmbet adorabil şi copilăros.
-Pentru ce-i asta? întrebă, ridicându-se şi se duse către ea, observând-o cum încetul cu încetul buza începu să îi sângereze. Îşi duse un deget pe buza ei, ştergându-i sângele.

Nu ma asteptam la o reactie atat de placuta din partea lui, dar zambetul sau trecu parca prin mine.
Cred ca e pentru mine.
Spun usor amuzata, observand mai apoi ca lichidul rosiatic imi intra subtil in gura, desi el il sterse de pe buza mea, insa doar superficial.
Am rosit, incercand sa-mi ascund privirea.

-Pentru tine? repetă el, puţin confuz.Nu înţelegea de ce ar face asta pentru ea, până la urmă, locuiau împreună. Îl vedea zilnic, sau poate ea dorea să îl vadă zâmbind, aşa cum îl desenase.
-De ce? Mă vezi zilnic, continuă, dorind totuşi să afle un răspuns cât de cât care să-l facă să înţeleagă gestul ei. Oare, ea îl plăcea? Oh, ar trebui să îşi alunge orice gând, oricum nu i-ar fi păsat. De ce i-ar fi păsat de o fată pe care abea a cunoscut-o?
A continuat să zâmbească. Se pare că azi e ziua norocoasă a fetei.

E pentru mine deoarece trebuie sa ma perfectionez inca, iar chipul tau imi parea oricum foarte complicat, o provocare pentru mine. Dupa ce l-am desenat, mi s-a parut mai simplu. L-am inteles...
Spun asta si ii zambesc la randul meu, inclinandu-mi capul intr-o parte.
Nu stiu cum esti obisnuit sa traiesti, dar eu vreau sa inteleg persoanele de langa mine. Mi-ar placea sa reusesc asta si cu tine...
M-am lasat pe pat, intinzandu-mi corpul, privindu-l pe el in ochi, analizandu-i fiecare gest sau reactie. Am zambit.

Era conştient că din moment ce locuiesc împreună, unul dintre ei se va îndrăgosti, sau nu numai unul, ci amândoi. Aşa se întâmpla de obicei, şi de asta se ferise el de fete atâta timp. Nu mai dorea să fie rănit şi a doua oară. Dacă atunci nu era rănit, acum nu mai era atât de rece şi egoist. E numai vina acelei fete care îl rănise.
Gândindu-se la asta, zâmbetul îi dispăru de pe chip încetul cu încetul. Mă rog, nu numai din cauza asta, dar şi din cauza că se aştepta la alt răspuns din partea fetei, dar, nu totul merge exact cum vrea el, aşa că trebuia să se obişnuiască.
Ea dorea să îl înţeleagă. Clar nu ar fi putut. Uneori nu se înţelegea nici el, d-apăi altcineva. O privi cu coada ochiului şi apoi se duse la fereastră, trăgând draperiile pentru a intra lumina în încăpere. Părea că o să fie urât în acea zi. Cerul era întunecat, părând că o să înceapă să plouă din secundă în secundă. Şi bătea şi vântul.
A trecut cu mâna prin păr, ciufulindu-se uşor. Îi plăcea când era mai răcoare afară. Se întoarse apoi lângă fată şi luă de pe noptieră cei doi cercei pe care şi-i puse la o ureche, unul mai sus şi unul mai jos. Deja începuse cu "pregătirile". Avea de gând să o scoată pe fată în oraş, dar nu acum, puţin mai târziu.
Se duse în baie şi îşi puse lentilele de contact de un albastru deschis, foarte deschis apoi reveni în dormitor, cu ochii aţintiţi asupra fetei.
-Crezi că va fi aşa uşor să mă înţelegi? întrebă, bufnind într-un râs înfundat.

L-am urmarit cu un interes oarecum pierdut. Nu reuseam sa fiu atenta la gesturile sale, ci doar la el... Asta ma speria.
Tu stii asta mai bine ca mine.
Ii raspund, desi as fi preferat sa nu o fac. Nu stiam la ce sa ma astept, mai ales avand in vedere si faptul ca se pregatise clar pentru ceva, dar nu stiam. Uram sa fiu pe teren necunoscut.
Am incercat sa-mi ascund chipul de ochii sai, pentru a nu da de ei. Mi-am plimbat privirea prin camera, oftand lung.
Hei... Eu nu mi-am desfacut bagajele. Pot sa...
Spun asta si gesticulez scurt cu mana, pentru al face sa inteleaga mai bine ce vreau.

Era gata să iasă în oraş, dar, ea trebuia să îşi desface bagajele. De acord. O să o lase să îşi desfacă bagajele, apoi o să o scoată în oraş. Oh, nu. În niciun caz. Ar părea că îi pasă că nu şi-a desfăcut bagajele şi ar lăsa-o.
Se dădu mai aproape, reuşind în sfârşit să îi întâlnească privirea. Ea se ferea să îl privească în ochi, şi asta i se păru puţin ciudat.
Îşi duse o mână sub bărbia ei, prinzând-o şi îi ridică chipul către al său.
-Nu, spuse rar şi clar, probabil speriând-o cât de cât. Era calm acum, şi nu dorea să o se sperie aşa de mult ca şi atunci când se răsteşte. Du-te şi te schimbă. Ieşim în oraş, continuă, îndepărtându-se de ea. Părea că ea uitase că era îmbrăcată în tricoul lui, dar, sincer vorbind, îi plăcea cum îi stătea. Hei, cui nu i-ar plăcea o fată îmbrăcată aşa, cu picioare ca ale ei?

Gestul sau nu ma surprinse, doar ma obliga sa ma agat de privirea sa, lucru pe care nu-l doream. Totusi, am cedat, nedorind sa duc o lupta pe care din start nu o puteam castiga.
Uhm... Aha.
Dau afirmativ din cap, intreptandu-ma spre geamantanul meu, si imi iau cateva haine, pe care nu le cautasem mult timp, avand in vedere ca eu imi iubeam toate lucrurile. Eram pretentioasa, ce-i drept.
Am iesit din baie la fel de repede cum intrasem, dar schimbarea mea era una majora. Mi-am prins parul lejer, suvitele incadrandu-mi chipul perfect, desi adierile de vant ce intrau pe fereastra imi purtau parul in lungi "calatorii", dandu-mi un aer usor rebel.
Hainele nu erau foarte sofisticate. Erau genul meu de lucruri lejere, in care ma simteam comod, dar aratam cel mai bine.

Atunci când ieşise din baie, îşi mări ochii. Se schimbase repede şi destul de mult. Deşi, putea spune tare că prefera să o vadă în tricoul său. Haha, la noapte o să-i dea unul şi mai scurt. Pervert me is pervert, îşi zise în gând apoi se ridică, ducându-se către uşă şi se încălţă cu nişte teneşi negri, apoi îşi luă un hanorac din cuier, gri şi foarte călduros. Nu se obosise să facă patul pentru că oricum, din moment ce sunt în hotel, nişte cameriere o să îl facă.
Schiţă un zâmbet micuţ şi deschise uşa, ieşind cu ea. Se gândea unde ar trebui să o ducă, dar din moment ce ea zisese că i-ar plăcea să meargă în oraş cu el, probabil avea ceva în minte.
-Unde vrei să mergem? întrebă, pe un ton plăcut şi întoarse privirea către ea.

Eram incantata, dar nu emotionata, iar asta imi dadea libertatea de a-mi exprima dorinta.
Vreau doar sa vad. Orice imi vei arata.
Spun scurt, privindu-l usor provocator, dar cu ochii mei dragalasi, improvizati acum, pe loc.
Nu stiu multe locuri aici, eh, defapt asta inseamna nimic, deci ma cam bazez pe tine.

Era destul de frig, aşa că ar fi preferat să o ducă undeva unde e cald, dar mai apoi îşi aduse aminte de plajă. Era destul de plăcut acolo, pe stânci, unde e plăcut şi liniştit, auzindu-se numai apa mării zdrobindu-se de ele.
Nu a băgat de seamă privirea ei provocatoare, de fapt, nu înţelesese de ce îl privea aşa. Îşi băgă mâinile în buzunar, şi merse către ieşirea din hotel. Era probabil hotelul lui favorit de pe acolo, dar dorea neapărat să îşi ia un apartament, care să fie tot numai al lui. Oh, bine, şi al fetei.
În scurt timp au ieşit din hotel, el ducându-se către maşina sa, BMW Z4 Aerodynamic, primit cadou la vârsta de optsprezece ani. Urcă în ea şi o aşteptă pe fată, apoi porni către plajă. Nu a scos niciun cuvânt, conducând încet şi liniştit doar pentru a o lăsa pe fată să vadă împrejurimirile şi în puţin timp, au ajuns la plajă. Se dădu jos şi apoi încuie maşina, ducându-se lângă fată. Arătă cu degetul înspre nişte stânci mari şi afişă un zâmbet micuţ.
-Vezi stâncile ălea mari? Mergem acolo.

Pe tot parcursul drumul am fost atrasa de orice peisaj neinsemnat, uitand de cel care conduce, dar cand am ajuns la destinatia numai de el stiuta pana acum, chiar am uitat de el, si oricine altcineva sau altceva. Asat cel putin pana el ma trezi la realitate, spunandu-mi unde vom merge.
I-am raspuns din priviri scurte, incepand apoi sa laerg catre locul indicat, oprindu-ma doar cand am ajuns acolo, privind cateva clipe imprejurimile.
Vantul batea cu suficienta putere cat sa treaca prin hainele mele de vara, dar am ignorat senzatia, apropiindu-ma de stanci, apoi incercand sa urc. Desi eram nerabdatoare, precum un copil mic, nu reuseam de fel sa urc mai mult de cativa centimetri, iar asta ma indigna, bosumflandu-ma.

Tresări când ea o luă la fugă şi îl lăsă în urmă. Dar nu se apucase să fugă după ea, ba chiar, mergea încet, calm, privind orice. Nu îi era frig datorită acelui hanorac pufos şi călduros, gros. O ajunse din urmă, văzând-o că ea se chinuie să urce, începu să râdă şi o apucă de mână, trăgând-o până sus. Îi dădu drumul şi se aşeză pe stâncă, privind apa care se tot lovea de ea.Era relaxant.
-Am luat nişte acadele înainte să plecăm, vrei? întrebă şi scoase din buzunar o acadea, pe care i-o şi dădu. Folosise pluralul degeaba, căci avea numai una.
Îşi suflecă mânecile, realizând abea atunci cât de frig e şi se dezbrăcă de hanorac, punându-l pe umerii fetei.
-Ţine-l tu, mie nu mi-e frig, continuă privind apa.