I have no fucking idea what I want

Paseam alene pe scarile spre primul etaj al hotelului, catre receptie. Drumul pe care il parcusesem fusese obositor, dar nu aceasta era marea mea problema. In urma ultimei mele escapade, nu am avut timp sa-mi iau toti banii la mine, dar speram sa gasesc o camera suficient de ieftina incat sa mi-o permit, altfel as fi dormit afara urmatoarea noapte, lucru care nu ma incanta.
Am oftat scurt, ajungand intr-un final la destinatie. M-am apropiat de biroul de receptie, aruncand un ochi pe preturile afisate.
Nu-mi pot permite nici macar cea mai ieftina camera...imi zic in gand, privind confuza lista.

Soarele apusese de puţin timp şi ştia că asta înseamnă un singur lucru: trebuie să vină fata de care îi spuse un amic de al lui.Mă rog, nu chiar amic. Ci doar cunoştinţă. Trebuia să o ia cu el în cameră fiindcă ea nu avea destui bani pentru a-şi plăti una, mai apoi el va deveni coleg de apartament cu ea, când îşi vor cumpăra unul. Nu ştia motivul pentru care trebuia să facă asta, dar nici nu prea îi păsa.
A ieşit din cameră îmbrăcat cu nişte blugi cu mai multe nuanţe de gri, un tricou roşu şi o vestă de piele neagră descheiată.La mână avea o brăţară neagră şi la gât erau căştile mari. Pentru prima dată în acea seară îşi puse lentilele de contact albastre, care atrăgeau atenţia cel mai mult, mai ales că era şi blond.
Ajunse la recepţie şi fata care privea preţurile îi atrase atenţia. Părea că nu ştie că va sta cu el. A dat din umeri şi se apropie de ea, apucând-o de antebraţ şi a tras-o până în camera lui, pardon, lor.
-Aici vei sta până când ne vom cumpăra un apartament şi va trebui să stăm împreună şi acolo. Nu întreba de ce, fiindcă nici eu nu am nici cea mai mică idee. Şi salut, a zis rapid, pe chip neavând vreo expresie anume.Era doar serios.

Dupa un timp, am realizat ca nu imi va cadea vre-un ajutor din cer, si am oftat scurt.
Inainte sa reusesc sa ma intorc pe calcaie, spre iesirea din hotel, sunt brusc trasa spre niste scari, iar asta desi ma speria, nu am avut curajul necesar sa ma opun. Cel mai probabil oricum nu as fi reusit, avand in vedere puterea celui care ma tarase dupa dansul, pana in... apartament.
Dupa ce am intrat amandoi in incapere, l-am ascultat cu atentie pe tanar, desi eram complet confuza, nu ma plangeam.
Se pare ca ajutorul vine din cer...
Spun asta ca raspuns pentru ceea ce aflasem de la dansul, desi vocea mea era una slaba, iar privirea cauta cu disperare un loc unde sa ma pot aseza.

O privi,examinând-o din cap până în picioare. Nu era cine ştie ce, dar părea interesantă. Nu se opuse nici măcar puţin atunci când a tras-o. Ciudată fata, şi-a zis şi strâmbă uşor din buzele rozalii şi se îndepărtă de ea. Nu avea de gând să o întrebe cum o cheamă sau altceva, deşi asta ar fi fost normal. Nu. El nu era aşa cum credeau toţi că e: prietenos şi dulce.Era chiar opusul.
Se duse în camera unde se afla patul mare şi alb, matrimonial. Îi pică fisa tare de tot când realiză că nu mai e alt pat.
-Ch... Nu-mi spune că trebuie să îmi împart patul, şopti şi se întoarse la fată. Era chiar scundă faţă de el.
-Alege: dormi pe jos,sau pe scaun? Fiindcă pe pat cu mine clar nu dormi, a zis, vocea sa groasă dându-i probabil câţiva fiori fetei.Părea copilăros dar avea vocea masculină şi groasă.

L-am urmarit cu privirea pana acesta se reintoarse, spunandu-mi noutatile. Auzind asta, mi-a revenit sangele in vene, avand in vedere ca eram si extenuata dupa calatorie, sa nu mai spun infometata, dar asta era alt amanunt.
Nu voi dormi pe pat cu tine, nu-ti fa griji. Am de gand sa dorm in pat... fara tine !
Ma indrept spre locul cu pricina, lasandu-mi corpul sa cada pe patul moale, acopeit de un material pufos,alb.
Da, cu siguranta nu vei reusi sa ma misti de aici...
Spun usor amuzata, dezmortindu-ma oasele spatelui intre timp. Ochii mei erau inchisi, dar vedeam parca totul.

Abea dacă o întâlnise şi deja îl scotea din minţi.Pe patul lui se întinse aşa? Asta puse cireaşa pe tort. Îşi dădu ochii peste cap şi o apucă de umeri, trăgând-o sus.
-Yah! E patul meu, să nu te mai atingi de el. Aish... these girls... a zis şi se duse la baie, schimbându-se cu nişte pijamale. Obişnuia să se culce devreme, sau mă ro, acum nu avea de gând să adoarmă dar îi plăcea să stea în pat şi să se relaxeze. Se întoarse în cameră şi se întinse pe pat, trăgând pătura deasupra sa.
-Goodnight,a zis şi îşi împinse capul în pernă. Se gândea totuşi că e prea urât din partea lui să lase o fată să doarmă pe jos sau pe scaun. Oricât de rece şi distant e, îi pasă de sănătatea altora, mai ales a fetelor. Se ridică în fund şi împărţi patul în jumătate cu degetul.
-Partea mea, partea ta.Nu depăşi linia, a zis, urmărind-o cu privirea.

Pe tot parcursul timpului, cat a durat comportamentul sau indiferent, l-am urmarit usor fascinata de dansul. Era prima oara cand eram atat de aproape de un baiat, si credeam ca voi fi total intimidata, dar nu se intamplase asa. Era chiar relaxant sa ma aflu in preajma sa, desi imi era oarecum teama despre parerea pe care el si-a facut-o despre mine. Am oftat scurt, apropiindu-ma de dansul, soptindu-i scurt la ureche, faptul ca nu aveam pijamale. Asta a fost chiar ultima mea grija cand am fugit de acasa...
L-am privit apoi in ochi, oarecum timida, incercand sa-mi acopar chipul cu mainile.

Pentru un moment uitase că mai era şi fata cu el prin cameră, şi se relaxase, dar acele momente plăcute îi fură stricate de vorbele fetei.Nu avea pijamale? Şi ce ar trebui el să facă? S-a întors încet către ea şi îşi apropie chipul de al ei. Degetul său se afla pe fruntea ei, împingând-o uşor.
-Uite-te şi ascultă cu atenţie: e prima şi ultima dată când fac asta, zise şi se ridică, luând din dulap un tricou de-al său lung, însă nu prea lung, îi ajungea îndeajuns cât să îi astupe fundul şi atât. Se întoarse la ea şi îi dădu tricoul dându-şi ochii peste cap. Nu făcuse asta niciodată şi nici nu mai dorea să o facă.
Se băgă în pat şi îşi reluă acele momente de relaxare. Spera să nu mai intervină ceva care să îi strice momentele.

Am luat tricoul, cautand baia cu privirea, si spre norocul meu am gasit-o in scurt timp. Am intrat inauntru, scapand de hainele mele, acoperindu-ma doar cu tricoul ce cadea lejer pe corpul meu.
Am iesit in scurt timp, aranjandu-mi hainele si lasandu-le impaturite pe un raft mai liber din incapere. Am oftat scurt, privind cu teama patul, si in pat, pe... el.

Nu adormise încă, de fapt, adormea chiar foarte greu.Stătea cu ochii închişi, dar clar ştia orice mişcare a fetei. O simţi când se întoarse în cameră, aşa că se întoarse cu faţa la ea. Ea făcea acelaşi lucru ca şi el: se uita la Myoung Jae, cum şi el se uita la ea. Era chiar aşa interesant să se uite la el? Nu prea cred.
-Nu uita, jumatea asta e a mea, jumatea cealaltă a ta. Dacă încalci regula, îţi poţi săpa singură groapa,a zis şi se întoarse cu spatele, dar fiindcă nu-şi găsise locul, se aşeză pe spate, cu ochii aţintiţi spre tavan. Nu a mai dormit până acum cu o fată şi părea cam ciudat acum,dar asta e, oricum nu se va întâmpla nimic aşa că nu avea de ce să-şi facă griji.

M-am asezat in pat repede, fiind obosita. Am luat exemplul tanarului, intorcandu-ma cu spatele la dansul, tragand toata patura peste corpul meu.
Am inchis ochii, incercand sa ma las purtata de ganduri, inchizandu-mi lent ochii si ridicandu-mi colturile gurii, formand un zambet expresiv. Am chicotit usor, infofolindu-ma si mai bine in plapuma.

Simţi cum pătura o luase la goană de pe el, asta făcându-l să se trezească şi să se întoarcă [,] cu faţa la fată. A strâmbat din buze când o văzu înfofolită în pătură cu un zâmbet pe chip.
-Yah... do you want to die? întrebă, şi trase pătura de pe ea, învelindu-se. O să fie o noapte lungă dacă ea continuă aşa. Cine-ştie, poate o să-l dea şi jos din pat. Asta ar mai fi lipsit, şi-a dat ochii peste cap, apoi şi-i închise, adormind cât de cât. Măcar acum avea pătura pe el. Îi auzi totuşi chicotele şi oftă lung. I se părea o joacă sau ce? El chiar încerca să doarmă.

Simtind adierea de vant ce o lovi din plin, incepu sa caute cu mana patura, dar nereusind mare lucru, o lasa sa cada in voie. Se intoarse cu fata spre interior, ridicandu-si piciorul si lasandu-l in voia lui, precum facuse cu mana.
Probabil tanarul ar fi vazut cam mult daca nu dormea, si pentru o secunda constiinta chiar o incerca, dar nu se indura sa isi modifice pozitia.

Îşi deschise încet ochii când simţi o greutate asupra capului său. Şi deasupra corpului său de asemenea. Acum ea chiar întrecuse măsura, şi îl scosese din pepeni.Oftă lung. Dacă nu o făcea intenţionat, atunci o va face să regrete. Putea măcar să se controleze, fiindcă dormea în pat cu un băiat până la urmă.UN BĂIAT! Oh,şi ce privelişte. Ce tot spun? Nici măcar nu a privit înspre picioarele ei. Îi intră în joc, punându-şi o mână pe piciorul ei şi o trase mai aproape de el. Dimineaţa o să se intimideze şi o să regrete, era sigur.
În final reuşi să adoarmă mai bine şi era bucuros de asta, cu excepţia faptului că mâna sa era pe piciorul ei şi îi putea simţi foarte clar respiraţia pe chipul lui.

Razele de soare imi mangaiau chipul mai puternic ca de obicei... Zambesc larg, alunecand inainte, pana dau de buzele tanarului.
Imi dau brusc seama ca nu razele soarelui m-au trezit, ci respiratia sa. M-a inrosesc inevitabil, privindu-l adanc, reusind sa-i deslusesc toate detaliile fetei.
Datorita analizelor amanuntite pe care le-am facut, uitasem sa-mi deslipesc buzele de cele ale lui, ramanand asa...

Nu obişnuia să se trezească din cauza razelor soareui, şi nici din alt motiv. Dormea până târziu. Şi detesta să fie trezit.
A simţit cum ceva i se lipeşte de buze, acest lucru făcându-l să treacă [,] cu limba peste buzele sale, dar nu făcu decât să îi lingă, da, că asta făcuse, buzele fetei. I se păru puţin ciudat gustul acela dulce şi deschise cu greu ochii,dar realiză rapid ceea ce se întâmplă. Nu credea că fata va ajunge aşa departe.Îşi puse mâinile pe umerii ei şi o împinse, ştergându-şi buzele cu mâinile.
-Mwo?! CE FACI?! Ţi-am spus să nu treci de jumătatea patului. Uhh...

Cand am realizat ce facusem, vroiam sa ma indepartez, astfel incat sa nu afle niciodata ce am facut, accidental, dar am simtit limba sa ce trecea peste buzele mele, iar asta m-a speriat.
Desi mai speriata am fost dupa ce am vazut reactia sa... Ma impinse, iar eu am alunecat in cel mai ciudat mod posibil, ajungand pe podea.
Am inceput sa suspin, prinzandu-mi lacrimile in maini. Plangeam, desi nu stiam de ce...
Pentru ca m-a respins desi nu facusem nimic cu intentie sau pentru ca eram speriata de faptul primul meu sarut imi fusese furat astfel ?

Nu a fost atât de rău pe cât făcea el să pară,dar personalitatea lui era aşa şi nu voia să se schimbe pentru o fată, sau cel puţin, nu încă. A mărit ochii când auzi o bufnitură şi întoarse chipul către fată, dar nu mai era pe pat,ci pe jos. A oftat când a auzit-o că plânge. Doar o împinse nu făcuse cine-ştie-ce pentru care să plângă. Se ridică şi luă un şerveţel, ducându-se la ea şi i-l dădu fără să zică ceva, privind în altă parte.
S-a dus la baie, schimbându-se de acele pijamale şi apoi se întoarse în cameră, luându-şi laptopul în braţe. A dat drumul la muzică, nu tare, dar destul cât să audă el.
Din când în când mai trăgea cu ochiul la fată, curios de cum o cheamă. Având în vedere că vor locui împreună destul timp, măcar atât trebuia să ştie.
-Yah, cum te cheamă?

Cand se intoarse in camera, deja urmele plansului disparuse de pe chipul meu, dar am ramas in continuare pe jos, intr-o pozitie comoda. Nu asteptam atentia lui, dar nici el nu parea foarte deschis fata de mine.
Totusi cand deschise un discutia, nu mi-a parut bine de intrebarea pusa, desi era perfect normal. Consideram insa ca ar fi fost corect sa ne prezentam la inceput, acum imi parea prea tarziu si ciudat, dar nu imi permit sa fac astfel de mofturi.
Mai bine mai tarziu decat niciodata...
Spun in soapta, ca pentru mine, nefiind sigura daca el ma auzise, avand in vedere si faptul ca muzica domnea in incapere.
Park Ji Hyun.
Imi las privirea spre podea, privind intr-un imens si inca nemarginit gol.
Randul tau...

Cu toate că muzica umplea camera, putea auzi clar orice şoaptă de a ei. Avea un auz bun, aşa că, auzind-o cum a zis că e mai bine mai târziu decât niciodată, îl bufni râsul. De fapt, o întrebase cum o cheamă, ca atunci când o strigă să ştie cum.
"Park Ji Hyun deci" , repetă el în gând şi afişă un zâmbet suptil, începând să tasteze la laptop.
-Myoung Jae, se prezentă şi el cu accentul său de Daegu puţin amuzant, dar destul de plăcut. A privit către ea şi îşi ciufuli părul.Poate nu o să fie chiar atât de rău să stea cu ea. O să o facă sclava lui.
-Ji Hyun-ah, ştii să găteşti, nu? Vreau kimchi, a zis şi continuă să tasteze rapid.

Numele sau nu-mi lasa nici o impresie, iar asta m-a lasat in golul meu de odinioara, desi mintea mea era plina de ganduri, iar sufletul imi era incarcat de stari.
Dea...
Am raspuns absenta, apoi repetandu-mi intrebarea in minte, mi-am dat seama ca l-am mintit fara pic de voie.
Stai ! Ce conteaza acest amanunt !? Oricum vom manca in oras... Nu voi fi servitoarea ta. Mi-e indiferent daca stau cu tine sau nu, eu nu-ti gatesc ! Si... Nu ma poti obliga, chiar daca esti mai puternic, deoarece forta nu te ajuta acum.
Am spus asta, ridicandu-mi privirea spre dansul, ochii mei avand o urma de ironie, iar figura mea fiind una de invingatoare.

Începuse să devină mai calm, gândindu-se că dacă se enervează, pierde.
-Şi plăteşti tu mâncarea în oraş? a întrebat el, pe un ton calm şi plăcut, parcă dorind să îl asculţi o zi întreagă. Eu nu plătesc, aşa că, cred că preferi să găteşti tu şi pentru mine, dar şi pentru tine, atâta timp cât eu am deja toate ingredientele pentru orice, continuă tastând şi neluându-şi ochii de la ecranul laptopului. Din când în când mai afişă un zâmbet, din cauza a ceea ce vedea pe acolo.
-Deci, faci kimchi sau te duci să cumperi cu banii tăi?
Aplicase nişte motive inteligente, probabil nu s-ar fi gândit toţi la asta. El nu ar fi plătit oricum fiindcă nu obişnuia să mănânce în oraş pentru că era asaltat de fete.

Am oftat scurt, ridicandu-ma pana la nivelul sau.
Nu voi plati eu, dar nici kimchi nu gatesc. Eventual pot prepara paste cu trei sortimente de sos, la alegerea ta. Dar nimic mai mult...
Am spus "eventual" deoarece nu sunt asa sigura ca vreau sa gatesc pentru amandoi, iar de kimchi nici nu se punea problema pentru mine. Am fost crescuta cu mancare italiana si ceva englezesc, nu kimchi si orez.
Si, chiar mi-ar placea sa iesim impreuna in oras, macar ocazional.

Detesta fetele care nu ştiau să gătească mâncare coreeană, deşi erau coreence. Oricât ai sta în altă ţară, tot trebuie să ştii să găteşti măcar kimchi sau bibimbap. Era coreeană, avea părinţi coreeni, trebuia să ştie!
A oftat lung şi închise ochii, deschizându-i treptat în timp ce întorcea privirea către ea.
El dorea să mănânce kimchi, sau, măcar sushi. Nu paste, sau alte prostii care l-ar face să se îngraşe şi oricum acele paste cu nu ştiu ce sosuri nu sunt atât de sănătoase precum kimchi şi sushi.
-Atunci, trebuie să înveţi să faci mâncare tradiţională coreeană dacă vrei să ieşim în oraş. Fă-mi bibimbap, kimchi şi ceai, tot coreean. Poftim, întinse laptopul pe care căutase reţetele pentru ceea ce dorise. Chiar simţea nevoia de a mânca mâncare coreeană. Îi era dor de ţara sa natală şi măcar atât îl putea face să-şi aducă aminte de momentele petrecute acolo.
De când se ştia, dorise o fată care să fie coreeancă şi să gătească pentru el, atunci când este obosit să îşi facă singur.
-Sau, vrei să te învăţ eu?
Ciudat era că se oferise acum să o înveţe. Ştia foarte bine şi el să gătească, dar dorea să facă ea asta. Simţea că ar fi putut să se împrietenească [,] cu ea, dar bineînţeles, el nu şi-ar fi schimbat comportamentul şi o să rămână tot rece şi distant, însă faptele lui îi vor da de înţeles multe lucruri.

Cred ca imi ceri imposibilul...
Spun scurt, privindu-l. Invatam orice repede, dar sa gatesc mancarea pe care o urasc, asta nu va fi ceva usor, si nu vad de ce trebuie sa ma obosesc sa-i fiu lui pe plac. Totusi am considerat ca nu ma pot certa pentru mancare cu el, cel putin nu la nesfarsit.
Dar voi incerca. In schimb, vreau sa faci si tu ceva pentru mine.
Spun asta si ma las in jos, pe podea, chiar in fata sa, urmarindu-i cu atentie orice gest.