Before we die...

Mam ridicat incet din pat si am privit imprejur.Totul in capul meu era o ceata densa.Cum am ajuns aici?Ce sa intamplat? Nu imi aminteam mai nimic...inafara de expresia lui cand cadea.Am inceput sa plang.

Deschid ochii si privesc in jur, ma ridic in fund. O casa noua. Unde eram? Ce cautam aici? Singurul lucru ce mi-l aminteam era expresia sa nervoasa, cand m-a impins pe scari, apoi nimic, bezna totala in mintea mea, iar acum sunt aici. Ma ridic in picioare, iesind din acea camera, se parea ca sunt la etaj. Doream sa cobor asa ca m-am indreptat spre scari, oprindu-ma in capatul acestora, amintindu-mi cum am cazut pe ele.

Am continuat sa plang.De ce traiam? Miam pus capat zilelor pentru a numi mai amintii ce facusem.Am inceput sa plang si mai tare.Nu puteam ndura ce iam facut...

Trag adanc aer in piept si cobor scarile, tinandu-ma bine de balustrada, nedorind sa cad iarasi. Aud pe cineva plangand si tresar, indreptandu-ma spre locul de unde se auzea acea persoana. Inlemnesc cand il vad plangand, nereusind sa scot niciun sunet. In mine simteam numai frica, ca daca ma vede ma omoara, caci mai devreme nu i-a reusit.

Am ramas cu fata in palme plangand tare.Nu ma puteam oprii.
-Jesse!!!
Am spus tare aproape tipand printre lacrimi.

Edit : Te - aş ruga să scri şi tu un rând întreg . Nu cred că am cerut prea mult -.- '' . Mersi .

-Ce vrei? Intreb rece, stand departe de el. Nu aveam de gand sa ma apropii, caci cine stie ce era in stare sa-mi mai faca, imi mai baga si un cutit in inima, sa fie sigur ca mor.

Am ridicat imediat capul si lam privit printre lacrimi.Am ramas asa un timp fiind incapabil sa zic ceva.Dar...lam vazut cum cade.Lam tinut in brate dupa aceea...nu avea puls,nu respira...ERA MORT!
Am sarit repede din pat si mam repezit la el.Lam luat de umeri si lam strans puternic privindul in ochi.
-TRAIESTI!!
Am exclamat fericit continuand sa plang.

Maresc ochii cand vine la mine si imi pun mainile pe pieptul sau, impingandu-l de langa mine.
-Nu te atingi de mine! Te urasc! Tip la el, dandu-ma cativa pasi in spate.
-Da, traiesc! Acum ce-o sa faci? Ma omori deabinelea?!

Maim lasat bratele pe langa corp privindul cu o privire ce probabil putea stoarce lacrimi si unei stanci.
-Dar...nu am vrut...nu am vrut sa te imping...nu am vrut sa mori!
Spun privindul sincer si trist.

Imi dau ochii peste cap.
-Nu! Deloc! Zic ironic, privindu-l rece. Imi vedea sa-i sar in brate, sa-l sarut, sa-l cocolosesc. Tot il iubeam, dar ma vruse mort si, in primul rand, nici nu a avut incredere in mine, chiar a crezut ca l-am putut insela.

-Nu am vrut sa te omor!!! Am vrut sa te imping de langa mine doar.Nu vazusem scarile in spatele tau.Nu puteam suporta ca mai inselat...prefeam sa te imping la o parte si sa plec.Spun serios aproape tipand insa fericit in sinea mea ca traia.

-Pai logic! Ca n-ai avut incredere in mine! Nu!!! A trebuit sa-i crezi pe toti, inafara de mine! Strig la el enervat. Numai amintindu-mi faptul ca nu a avut incredere in mine imi provoca o mie de draci. Inca nu-mi venea sa cred ca el chiar s-a gandit ca-l pot insela

-Imi...imi pare rau...Mormai incet cu privirea in pamant.Imi parea rau ca nu lam crezut...dar mereu nu reuseam sa ma impac cu ideea ca el chiar mar iubii.Nu aveam nimic.Eram un nimeni.

Ma apropii de el cand aud ca ii pare rau. Imi ridic putin capul, pentru a-l putea privi in ochi.
-De ce nu m-ai crezut? Ti-am aratat de atatea ori ca te iubesc si totusi ai crezut ca te-am inselat. Zic trist, aproape dandu-mi lacrimile, da le opream din a curge

-Nu stiu...aveam indoiala aia...si...eram suparat pe mine.Am cedat.Dar e iubesc!!! Nu teas fi ranit intentionat niciodata.Spun ridicand privirea si uitanduma adanc in ochii lui albastrii pe care ai iubeam.

Zambesc cand il aud, stiind ca nu minte, stiind ca regreta ce a facut si asta insemna tot. Imi pun mainile pe pieptul sau, ridicandu-ma putin pe varfuri, pentru a ajunge la buzele sale si a-l saruta pasional, asa cum faceam mereu.

Am ramas nemiscat si mirat la inceput apoi mam miscat incet luandul in brate si lipindui tot corpul de al meu in timp ce imi strecuram limba intre buzele sale pentru a putea ajunge la limba lui.

Mi-am dus mainile in jurul gatului sau, facandu-i limbii sale loc printre buzele mele. Incep sa-i mangai pasional limba, cu a mea, in timp ce-i roteam cateva suvite de par pe degete.

Iam raspuns la joc cu limba mea dezmierdanduio pe a lui pasional in timp ce il strangeam tot mai tare in brate.Dupa ce lam impins pe scari am crezut ca am so iau razna daca nu ma sinucid.Iar acum el era din nou in bratele mele viu si intreg.

Cand am ramas fara aer am oprit sarutul, dezlipindu-mi incet buzele de ale lui. Il privesc zambind si-l imbratisez strans, fericit ca eram iarasi langa el.
-Esti un idiot! Idiot! Idiot! Idiot! Zic pe un ton dulce.

-Sunt cel mai mare IDIOT!Spun eu zambindui dulce si fericit.-Sunt cel mai mare idiot pentru ca nu team crezut.Apoi ma desprind din imbratisare si privesc in jurul meu.
-Dar ce cautam aici...am murit amandoi.Spun uitand ca Jesse nu stia ca mam sinucis.

Zambesc si apoi privesc prin jur. Chiar ce cautam aici? Ridic o spranceana cand aud ca am murit amandoi.
-Cum adica am murit amandoi? Intreb punand accent pe ultimul cuvant. Eu murisesi, eu, nu el.

-Pai...mam sinucis.Spun eu zambind ca un tampit catre el de parca era cea mai obisnuita chestie din lume sa te sinucizi.

Raman perplex cand il aud si ii dau un capac.
-Cum adica te-ai sinucis?! Strig la el. Tu nu esti in toate mintile?! Si o mai zici si asa, ca si cum spui ca ai mancat la micul dejun!

Imi pun mainile pe cap si il privesc cu lacrimi in ochi.-Doare.Spun pe un ton plangacios.-Si da mam sinucis...mai stii ca mereu ziceam ca miar placea sa zbor de pe blocul nostru? Ei bine am zburat.Spun redevenind serios.