Let's do it ...

Prima zi de muncă în care era în tura de după - masa . Intră în cafenea , salutându - i pe cei ce se pregăteau să plece și merse în spate , pentru a se pregăti . Își luă șorțul alb , legându - l pe talie și își ciufuli părul , făcându - l să stea și mai deranjat decât până atunci și afișă un zâmbet ștrengar , privindu - și chipul în oglinda mică din perete . Era una din acele zi în care era vesel , plin de viață , comportâdu - se într - un mod prea copilăresc pentru cei 19 ani , aproape 20 , pe care îi avea . Dar nu - i păsa , atâta vreme cât el și ceilalați din jurul lui se simțeau bine .

Mark iesise cu cateva minute inaintea Ayannei . Ea dorise sa-i spuna s-o astepte , insa i-a fost rusine . Isi lua pe ea o pereche de blugi verzi , skinny , un tricou alb pictat de ea si in picioare o pereche de conversi albi cu sireturi verzi . Il lua pe Helios si aparatul foto , impreuna cu toate obiectivele , si iesi si ea din casa . Nu mai ftografiase demult , iar acum ii revenise cheful . Isi indrepta pasi mari si acum mult mai hotarati inspre cafenea . Cand ajunse in fata ei , se aseza la o masa de afara , si privi in jur .

Un coleg îi spuse că venise cineva , și cum el avea deja o masă la care servea , Mark trebuia să se ocupe de noul - venit . Ieși din cameră și se îndreptă spre masa unde se așezase o fată , fără a o recunoaște pe Ayanna la început . Abia după ce ajunsese aproape de ea , văzu cine e și afișă un zâmbet larg .
- Salut , străin - o , spuse vesel și clipi de mai multe ori . Se destinse doar puțin , fără a mai avea acea poziție de drepți pe care trebuia să o afișeze de fiecare dată când lua o comandă sau o aducea și continuă să o privească , cu zâmbetul pe buze . Dacă ar fi știut că pleacă și ea de acasă , și că vine aici , ar fi așteptat - o ca să meargă împreună , dar nici el nu întrebase și nici ea nu îi spusese .

Pana atunci , ea statuse cu capul ascuns dupa aparatul foto , uitandu-se la niste poze mai vechi , nereusite . Stramba din nas , se purta ca un copil cu aparatul foto . Ofta si , chiar cad sa-l puna pe masa , cineva apara langa ea . ' Mark . ' isi spuse imediat in gand , si il privi , zambiind larg si dulce .
- Neata si tie , straine . ii zise , apoi isi trecu mana prin bretonul ce-i cadea pe un ochi .

- Neaţa , neaţa , spuse păstrându - şi acelaşi zâmbet larg şi vesel pe chip . Îşi ciufuli părul . Acelaşi tic , aceleaşi gesturi , aceleaşi obiceiuri . Nimic nu se schimbase , deşi totul era diferit . Îşi amintea doar că se sinucisese , dar în rest , nimic altceva . Ştia totul despre cine era sau ce - i plăcea , dar altceva era în ceaţă . Îşi scutură capul , încercând să alunge acele gânduri .

Privirea sa albastră se aţinti înspre cer . Părea că gândurile o bântuiau . Şi nu era o minciună . Deodată se cutremură pe loc şi îşi intoarse privirea înspre şaten .
- Mark ? bălmăji ea , şi îşi îndreptă spatele . Tu cum ai ajuns aici ? Ai fost omorât ?

Îşi îndreptă privirea spre ea , calm şi o ascultă atent când vorbi . Tresări scurt după ce - i auzi întrebarea şi îi făcu semn lui Daniel să - i ocupe el tura . Se aşeză în faţa ei , privind - o fără a spune ceva . Trase aer în piept şi abia după câteva clipe reuşi să deschidă gura pentru a vorbi .
- M - am sinucis , spuse calm , simţind un nod în gât . Înghiţi în sec , şi - şi îndreptă privirea spre fereastră , privind în gol , persoanele ce treceau prin faţa cafenelei . Nu aveau griji , şi se pare că se obişnuiseră cu viaţa din acel oraş , ba chiar erau fericite . " Ce înseamnă fericirea ? " , gândi şi închise scurt ochii . Uitase sensul acelui cuvânt de când părinţii lui se despărţiseră .

Gesturile şi cuvintele lui o făcură să se cutremure , din nou . Îl privi tăcută , analizându-i fiecare trăsătură . Însă la un moment dat , trase aer în piept , şi-şi îndreptă privirea spre cer . Începu să vorbească încet , ca doar el s-o audă .
- Şi eu la fel . Ştiu că nu ar fi trebuit , însă a dost cea mai bună alegere pentru mine . Nu mai vreau să fiu terorizată de ' el ' .
Se lăsă mai spre masă , sprijinindu-şi coatele de aceasta . Helias lătră scurt şi se puse în fund , priviind-o pe Ayanna , îngrijorat .

Era vorba de un el . Zâmbi amar .
- Iubitul tău ? întrebă fără să o privească . Îşi sprijini capul în palmă , privind în acelaşi punct fix de pe fereastră . Analiza atent fiecare chip , fiecare reacţie a persoanelor ce treceau . Vedea copiii râzând şi nu putea crede că ei , ajunseseră acolo pentru că muriseră . " Nu , asta e imposibil . Poate sunt copiii celor care au ajuns aici . Cei care şi - au găsit fericirea . " , gândi şi îl privi pe Helias .

Îl luă pe câine în braţe , timp în care îl privi rapid . Se uita într-un punct fix , destul de şocat . La copii , realiză Ayanna mai târziu . Ea rămăsese însă şocată de întrebarea lui .
- Nu , fratele meu . se aplecă din nou peste masă şi îşi trecu mâna prin faţa ochilor lui , reusind a-i capta atenţia . Mă tortura ... Bruneta înghiţi în sec şi îşi scutură capul .