Let's jump!

Am zambit, intinzandu-ma lenes pe suprafata moale a canapelei, dormisem toata ziua, noaptea precedenta avusesem cateva afaceri de rezolvat, ca sa obtii un job mai bun trebuie sa treci prin patul multora ca sa-ti dea atentie, unul in plus sau in minus nu ma afecta, ca sa rupi relatiile celorlalti trebuia sa iti creezi tu unele, daca ramaneai cinstit puteai sa ramai foarte simplu pe dinafara chiar daca respectai toate conditiile. Am pipait cu degetele subtiri suprafata masutei, gasind in cele din urma telefonul pentru a ma asigura, era in jur de 5 dupa-amiaza, afara soarele stralucea inca pe bolta, puteam distinge cateva raze care se jucau pa chipul meu, sufrageria era in bataia soarele la ora asta. Fusese o zi torida si probabil inca se mentinea o temperatura ridicata, vantul nu prea batea, asa ca mergea sa fac cateva ture cu parasuta, era unul din sporturile mele preferate si mai mereu la sfarsit de saptamana il practicam. Toate chestiile despre vreme le aflasem de pe net, nu aveam nicio idee cat de confome erau, caci statusem in canapeaua aia toata ziua, dar sigur nu erau departe de adevar.
M-am ridicat alene, inca usor ametit, indreptandu-ma spre peretele de sticla si deschizand usa, iesind pe balcon, aveau dreptate de data asta, simteam doar o adiere insemnificativa, totul avea sa decurga normal. Mi-am ridicat bratele in aer, desi era static, tot imi placeau inaltimile, de aceea si apartamentul meu se afla la etajul 20. Am revenit in incapere si m-am indreptat spre baie, facand un dus rapid si luand ce haine am nimerit, un tricou alb si o pereche de blugi negri. Am scos telefonul si am sunat pilotul, spunandu-i in cat timp ajung la aeroport. Am mai consultat apoi agenda apelurilor, aveam vreo 30 numai de la sormea, celealte nici ca erau importante, dar ei trebuia sa ii fac pe plac. Am sunat-o inapoi, destul de iritat, niciodata nu exagera atat, ce naiba voia? Am fost surprins sa o aud ca vrea sa vina cu mine, stia despre ocupatia mea de sambata, dar nu manisfestase niciun interes pana acum, ceva nu-mi mirosea a bine, dar nu aveam de ales, asa ca am luat un taxi, am dat si pe la ea si ne-am indreptat impreuna catre aeroport. Am vorbit cu pilotul sa pregateasca o singura parasuta,nu voiam ca fata sa-mi creeze surprize. Am astepat plictisit ca avionul sa decoleze, in timp ce tanara imi tot punea intrebari idioate care probabil stia deja cat de mult ma iritau, i-am raspuns apoi m-am indepartat, prefecandu-ma ca am un apel impotant, incepuse sa ma streseze si voiam sa scap de ea cumva. Cand m-am intors avea un zambet ciudat pe chip, dar nu am zis nimic, din contra ea mi-a clarificat inca o data ca sunt al ei, era fraiera ca de obicei. Dupa 15 minute, am ajuns la locul destinat, mi-am pus parasuta in spate, iar usa se deschise, am privit-o, sa ma asigur ca nu vrea sa faca vreo prostie, dar acum parea macinata de ceva, in scurt timp ii dadura si lacrimile si veni langa mine, punandu-si bratele inconjurul trupului meu si implorandu-ma sa nu sar, nu stiam ce vrea sa insemne, dar mi-a explicat in scurt timp de surpriza ce mi-o preparase, asta m-a facut doar sa rad ironic si am impins-o cu forta de langa mine, dandu-mi drumul in aer, am incercat parasuta sa fiu sigur ca nu mintise, dar era adevarat, in loc sa imi aplanez caderea, ma indreptam tot mai rapid spre sol, nu era o senzatie prea rea, ba chiar imi placea, adrenalina urla in mine, dar totul s-a terminat repede si brusc, m-am izbit cu putere de pamant, am simtit gustul sarat al sangelui in gura si ceva ce ma incomoda in preajma inimii care se opri complet in cateva secunde, probabil o piatra sau ceva de genul o afectase, dar asta imi facea moartea mai rapida si ma bucura, am inchis ochii, simtindu-mi trupul amortit.
Peste cateva minute am simtit din nou gustul sangelui, doar nu ma salvasera? Nu, nu puteau sa o faca, voiam sa sufere cat mai mult fetita aia, dar de fapt imi doream doar sa evadez de acolo. Am deschis lent ochii, oarecum temator, nu voiam sa revin la acea realitate, am ramas uimit, locul parea schimbat si pustiu.M-am intors pe spate si mi-am pipait corpul, nu era nicio urma rosiatica si nicio durere, cea precedenta fusese din cauza ca imi muscasem buza inferioara, firicelul inca staruia la baza gurii caci eram prea socat ca sa imi mai amintesc de el.

Se trezise pe suprafata moale a patului, in cea mai ciudata pozitie vreodata. Se uita in fata, vedea tavanul alb in ceata si o usoara lumina galbuie. Incerca sa-si aminteasca ce facuse. Ce putea face? Noptile de obicei incepeau cu partide salbatice, de care nici gand sa-si mai aminteasca urmatoarea zi cum arata chipul partenerei sau al partenerului.
Lumina il patrunse mai puternic, facandu-l sa-si inchida ochii si sa se ridice pana la marginea patului.
- Ah... deacum nu stiam ca iadul seamana cu Raiul de parca ar fi copii trase la xerox.
Isi lua mainile de la ochi, mariindu-sii. De ce vorbea despre iad si Rai? Era constient ca murise si brusc deveni curios de cum arata lumea cealalta.
Se intoarse in spate si-si zari camera, mai curata decat o facuse el vreodata. Din cealalta parte era o fereastra ce ducea in curte si era constient ca putin mai incolo arata drumul si catre oras. Clipise neincetat. A murit sau nu?
In minte ii mai fuse izbita o imagine despre lama unui cutit acoperit cu sange. Deci murise.
Isi cobori ochii catre abdomen, ce-l putea zari foarte bine din cauza camasii albe desfacute la toti nasturii si nu zari nici o urma de rana, nici nu simti ceva atunci cand isi plimba mana pe el. Devenea derutat.
Celelalte semne cum ca facuse ceva noaptea erau evidente, realiza ca trebuia sa se incheie la blugi si realizase imediat actul, dar in partea camasii nu prea se sinchisi.
Se ridica din pat, asezandu-si pe noptiera si simti o foaie dedesubt. Alt soc, se intoarse catre ea si o lua in mana, dupa atingere si vaz, era un ziar.
- Ce naiba? Eu nu citesc ziare.
Era chiar curios de ce va fi in el, daca tot ajunse prin magie, in posesia lui si incepu sa-l rasfoiasca, in timp ce se plimba prin casa, in directia usii, gasindu-si o pereche de pantofi negrii, pe care ii incalta ca un robot, nici nu trebuia sa se chinuie cu asta, oricum atentia era asupra ziarului.
Iesi din casa, aceasta incuindu-se automat, avea mii de coduri la ea oricum si se mira ca inca era la fel sau asa crezuse el. Continua sa se plimbe, tinandu-si ziarul in fata, depasindu-si casa cu vreo cativa metrii.
Mai mers putin si arunca ziarul pe iarba. Nici nu stia unde mai ajunse acum. Perfect, se rataci in asa-zisul Destiny, dupa cum citise in ziar.
Ofta si mai facuse cativa pasi, dorind sa gaseasca pe cineva cu care sa comunice despre asta, mai exact sa-l lamureasca ce se intampla cu el.
In timp ce-si plimba ochii in cautarea vreunui om sau a unui... extraterestru[?] zari baiatul aterizat la pamant si prima sa impresia a fost ca era localnic. Alerga inspre el iar cand ajunse ii spuse simplu:
- Hey..!
Apoi se opri, isi dadu seama ca se inselase, blondul din fata sa afisa o expresie total socata, asta nu ar fi avut cum sa fie de la fata locului. Injuraturi si blesteme ii acapara gandul, dar realiza ca e mai bine sa-si pastreze calmul, poate totusi putea afla ceva cu asta.
- Cum ai ajuns aici? il intreba usor, privirea indreptandu-i-se catre urma lichida de la marginea gurii.

M-am ridicat in cele din urma in fund, strecurandu-mi degetele prin iarba ce se afla in acel loc, puteam simti senzatia usor umeda ce se instalase la contactul dintre pielea mea si verdeata rece si fina, trupul nu-mi mai parea sa-mi fie deloc amortit, sau altceva sa-mi restrictioneze miscarile, puteam totusi inca simti acea senzatie, persista amintirea acelei caderi in gol, in special impactul, corpul meu incepuse sa tremure involuntar de fiecare data cand ma loveam de sol in imaginea ce-mi ramasese intiparita in mine, dar asta imi intarea convingerea ca murisem, eram imposibil sa mai traiesc dupa asta, ba mai mult sa nu prezint nicio rana, am putut sa vad clar culoarea rosie ce e imprastia rapid pe hainele mele in ultimele clipe, inainte sa-mi inchid ochii si las intunericul sa preia conducerea, dar apoi cand i-am redeschis, ce imi era dat sa vad? Cum se putea sa...? Era practic imposibil! Doar nu innebunisem sau ceva de genul?
Am auzit ceva ce semana cu pasii cuiva, dar nu am indraznit sa privesc in directia aia pana cand acesta imi atrase intentionat atentia, mi-am intors capul, analizandu-l intrebator, cel putin nu eram singur, caci altfel chiar mi-as fi pierdut mintile si nu altceva, poate ca el ma putea lamuri in legatura cu ceea ce mi se intamplase. Alerga in directia mea, dar in momentul cand facu contact vizual cu privirea mea inca socata, parca exprima dezamagire, ipoteza imi fu intarita si de faptul ca se opri brusc si paru pentru o clipa iritat, poate ca si el era la fel ca mine? Poate el nu era raspunsul meu ci doar un camarad? Ma inselasem, nu? Eram aproape convins ca reactiile lui nu semanau cu cele ale unui ghid.
Cand m-a intrebat cum am ajuns aici, teoria imi era deja demonstrata, dar imi amintea din nou ca eu practic nu ar mai fi trebuit sa exist. Mi-am prins chipul in mainile ce inca imi tremurau si am inceput sa rad isteric, apoi am replicat retoric:
-Am murit?

Clipi in directia baiatului cand acesta incepuse sa rada isteric, oricum avea asteptari la un raspuns sobru, in caz ca-l primi. Oftase neobservabil, realizand ca totusi cei doi erau un fel de fantome dar inca in corpurile lor.
- Aham...reusi el sa zica, din cauza ca era cam la raspunsul la care se astepta, asta ori "m-a ucis X" si m-am sinucis.
Oricum i se confirmase teoria ca in locul asta ajung doar oamenii morti, dar asta nu-l ajuta prea mult.
Nu s-ar fi luat dupa ziar, dar nu avea incotro acuma, caci era singura sursa informativa pe care a pus mana si careia i-a mai si dat papucii.
- Felicitari. Esti in destiny! spuse brunetul pe-un ton normal de parca ar fi spus 'iti place filmul asta', 'cum e cafeaua?' sau 'grozav spectacol'.
Zambi usor, trebuia sa isi calmeze agitatia interioara in vreun fel. Ce si-ar dori sa se intample ca in filmele horror atunci si sa ii poata plati persoanei care l-a adus aici exact cu aceeasi moneda.
Brusc realiza cata nepolitete din partea lui sa il faca pe blond sa vorbeasca c-un strain.
- Ah.. scuze.. eu sunt Kim. Incantat...! spuse acesta, chit ca nu stia numele celuilalt si intradevar putea zice ca era curios sa afle asta, iar poate cine stie, impreuna puteau afla mai multe decat din vagile stiri care habar nu avea de cine erau publicate, de unde provin sau macar daca erau adevarate.
Il analiza pe baiat, murise si el, dar tot nu dadea semne vizibile.
-"Oare fantomele nu au semne cum c-au murit?"
In acelas timp incerca sa-si imagineze cum murise baiatul, dar avea 60 de teorii ce se izbeau cap in cap, erau atatea cai prin care puteai muri si putea elimina doar batranetea.
El isi aduse aminte ca a fost ucis, deci probabil mai putea elimina jumatate de teorii, dar nu-ntelegea de ce isi batea capul cu asta.
Se aseza turceste pe iarba umeda, gandindu-se ca e mai bine sa-i zica si lui ceea ce aflase el, oricum parea mai nou-venit decat el, chit ca nu avea nici el ceva vreme, ca sa poata intr-adevar fi documentat.
- Stii deobicei oamenii ajung aici daca is ucisi... sau sinucisi? isi ridica putin un ochi, erau replici amintite din ziarul lui.
- Eu cand am ajuns, mi s-au daruit...! ridica brunetul degetele, in semn de ghilimele cand zise "daruit".
-... informatiile chiar in apropiere, printr-un ziar, mai bine ai verifica in jurul tau. S-ar putea sa fie in chestia pe care o urasti cel mai mult, caci la mine nu m-as fi atins in viata mea de un ziar! rase la mica gluma, dandu-si seama ca isi reveni sau se conforma cu situatia si isi puse mana la frunte, masand-o, pentru a nu parea nebun.
Macar acum putea zice ca cunostea ceva din locul-continuu-al-fantomelor.

Dar, stai un moment! Daca eu eram mort, asta insemna ca si tipul ce tocmai venise era la fel? Adica asta era un fel de organizatie a stafiilor sau ceva de genul? Era chiar ciudat locul asta si habar n-aveam de ce am fost adus aici. M-am calmat in cele din urma, renuntand la rasul isteric si diminuand tremuratul ce imi invaluise complet trupul mai devreme, incercam sa alung acea imagine si sa reduc de fiecare data socul, nu stiam cand voi reusi sa scap complet de asta, dar nu putea continua asa. Se facuse liniste, probabil si el se gandea, la fel ca mine, la ceea ce se intamplase, cum de ajunsesem aici si cum de eram vii? Pentru ca, sincer, nu mi se parea ca seman cu o fantoma. In cele din urma tanarul sparse linistea si imi ura bun venit in Destiny, la spusele sale am ridicat usor din spranceana.
-Adica, vrei sa spui ca locul asta se numeste asa sau?am intrebat derutat si de numele ce sigur nu aparea pe vreo harta si de atitudinea sa nonsalanta.
-Uhm...incat si eu Kim...presupun. Eu ma numesc Christopher, dar e ceva kilometric, asa ca mi se spune Chris. I-am urmat exemplul si m-am prezentat, pana la urma trebuia sa imi fac si eu un prieten sau ceva de genul, nu puteam sa fiu singur in locul asta straniu.
I-am simtit privirea urmarindu-ma atent, probabil ma analiza, dar asta am facut si eu, confruntandu-i ochii intr-un contact direct apoi am coborat si la celelalte detalii, era un tip bine asta puteam sa o spun, probabil ghinionist daca murise.
Eu nu am mai spus nimic, acelasi lucru facu si el, parea ca inca se gandea la ceva, oare el de cat timp se afla aici?In cele din urma se aseza turceste langa mine.
-Ucisi sau sinucisi, zici? Interesant, as putea intra la ambele catergorii, am spus afisand un zambet ironic.
-Deci sa inteleg ca organizatia asta de fantome sau ce naiba suntem, are si propriul ziar?am intrebat dand usor din umeri.
-Esti de mult timp aici?

Realiza ca nu ii explicase prea bine tanarului despre locatia sa, locatia unde aterizase, e adevarat ca nu stia prea multe, dar nici chiar sa nu explice bine.
- Da locul acesta se numeste Destiny, sansa de a avea o viata usoara, fericita. Un fel de a doua sansa, cred ca asa explic cel mai bine! zambi baiatul usor, fericit ca auzise si numele blondului.
- Da, chiar inteleg de ce ti se spune Chris! glumi baiatul, asculandu-i derutatiile mai departe.
Isi mari ochii cand auzi ca la el a fost ambele variante, intrebandu-se daca asta era un alt test al locului sa-l deruteze intr-un asa fel, incat sa nu mai stie daca baiatul de langa el e chiar pe bune, o holograma sau o iluzie.
- Ambele categorii? nu-si gasi nimic logic sa explice asta.
- Are mai multe cai de informatie cu stirile, din pacate eu am aruncat ziarul pe undeva pe drumul pe care am venit, ti-am zis ca nu le suport. Ce ciudat si eu ma gandeam la fantomisme, dar totusi imi simt corpul si cred ca daca incerc sa trec prin copaci nu reusesc si tot doare! continua cu gluma, iar la ultima intrebare isi musca buza inferioara.
- Pai... nu cred... sunt ori de azi dimineata , ori de noaptea trecuta. Asta in caz ca nu am dormit mai multe zile de-arandul. Oricum cand m-am trezit am vazut locul si ramanand in soc. Personal ma asteptam sa ajung in iad si acu ma astept toata la asta si ma intreb daca ma pun sa dorm la loc, ma trezesc tot acolo? se opri din ras, inspirand putin aer.
- E ciudat sa mori dar totusi sa ai inca trup...

-Deci locul asta considera ca eu am nevoie de o a doua sansa ca sa fiu fericit?am intrebat eu, de fapt mai mult imi era adresata mie, oare eu voiam o alta sansa? Cand murisem tot ceea ce doream era sa dispar din lumea aia, ceea ce practic se si intamplase, aveam intr-adevar ocazia sa o iau de la capat? Chiar putea cineva sa ne salveze? Nu era totul doar o iluzie creata de mintea noastra inainte de moarte, o iluzie ce ne afisa o dorinta ascunsa adanc in interiorul sufletului nostru? Dar, nu se putea ca toti sa visam acelasi lucru, in plus nici macar nu il cunosteam pe acest tanar, cum naiba sa-l visez?
Am observat ca il deruta raspunsul meu referitor la modul in care am ajuns aici, ce-i drept nici eu nu stiam cum sa-l clasific, asa ca am pus o intrebare mai abstracta, fara a dezvalui toate elementele mortii mele.
-Daca cineva vrea sa te omoare...de exemplu iti pune otrava in pahar si se caieste in ultimul moment si iti spune sa nu bei, dar tu o faci? Ca ce ai cataloga asta? am intrebat, realizand ca la mijloc existau mai multe motive, dorinta mea de a o vedea suferind pe cea care spunea ca ma iubeste, dar de fapt nici macar nu stia sensul acelui cuvant, posibil si orgoliul indemnat de nesabuinta si nu numai, exista si dorinta mea de eliberare, mi se ivise o sansa sa scap de viata aia, nu mi-o dadusem singur, se ocupase altcineva de asta, poate asa era menit sa se intample? Incepusem sa o ia pe aratura destul de bine, acum ma gandeam la destin? Si, culmea locul asta asa se numea.
-Dar tu... iti doresti o alta sansa de a-ti trai viata?
Deci, nu eram doar eu, si el isi putea folosi trupul, mi-am intins lent mana pana cand degetele mele lungi si fine ii atinsera obrajul si coborara lent in jos.
-Esti real, am constatat eu. Si, da e foarte ciudata situatia, dar cred ca ne putem obijnui, nu? Dupa cum aflasem, nici el nu era de mult timp aici, deci era posibil sa nu cunoasca pe altcineva inafara de mine, aveam o sansa pana la urma.
-Daca tot suntem aici si daca bineinteles vrei sansa asta, ce zici? Vrei sa locuim impreuna? Eu, urasc sa fiu singur, mai ales intr-un loc straniu ca asta. Ar fi mai bine daca am fi prieteni, vrei?Am realizat doar dupa, ca propunerea mea era cam brusca si cerea cam multe, dar asa eram eu, direct si uneori nu-mi puteam abtine gandurile.

Il aproba din cap in privinta intrebarii, cel putin de asta era sigur, fiindca multe se corelau astfel. Isi imagina si el ca a dorit in timpul vietii sa o ia de la capat, dar daca tot si-a petrecut viata asa cum si-a petrecut-o, a vrut doar sa se incheie o data, poate totusi fata ii facuse un bine, in locul unui rau.
Il asculta pe baiat, inchipuindu-si situatia. Da, cam un asa lucru se putea numi si ucis si sinucis.
- Pai as catalogao complet dement in ambele cazuri. Trebuie sa ai curaj ca sa-i spui victimei "hey, vreau sa mori, iti place ceaiul?" si mai ales daca a spus asta si apoi victima sa verifice daca glumeste sau nu, chiar band din otrava, tot la dementa intra.
Ramase putin trist, cu toate glumele lui situatia nu era prea placuta.
- Imi pare rau...! ii raspunse cu referire la moartea lui.
Intrebarea il cam surprinse, nu si-a pus-o de cand a 'aterizat' aici mai deloc si nici nu s-ar fi gandit la ea, daca nu ii era adresata.
- Nu stiu sigur. E adevarat ca viata mea precedenta vroiam sa mi-o inchei, fiindca o luasem pe multe cai gresite, dar eu ma gandeam doar la incheiere si la nimic mai mult dupa.
Il uimise atingerea tanarului, realizand ca o putea simti.
- Sunt? rase incet, fiindca se cam asteptase la lucrul asta de cand incepuse sa discute, dar acum putea si el sa-si dea seama ca si celalalt era la fel de real.
Se opri din ras, pentru a-si putea spune gandurile precedente si o si facuse:
- Si eu imi imaginam ca esti o holograma acum cateva clipe! era un avantaj si dezavantaj sa fii asa sincer precum el si sa ai o imaginatie bogata sau ciudata, ca a lui, dar nu i-au pasat impresiile oamenilor, oricum erau de moment fiindca apoi trecea la alte personalitati.
- Nu prea ai incotro, cam trebuie sa te obisnuiesti! zambi brunetul foarte prietenos.
De la urmatoarele intrebari ramase socat, clipindu-si ochii, nu se astepta la asta, nici nu si-ar fi imaginat sa se ajunga la ele. Dar, totusi ii surase ideile, nu avea cum sa devina mai rau.
- Da, mi-ar placea sa locuim impreuna. Ar fi cam plictisitor singur in casa! isi spuse tanarul direct gandurile.
- Sigur Chris, buddy! zambi, din nou si se ridica de jos, scuturandu-si pantalonii, de care era sigur ca ii inverzise, eh doar masina de spalat ce-ar avea de facut.
- Presupun ca nu cunosti vreo casa prin zona, asa ca hai sa ti-o prezint pe-a mea, vrei? inca isi tinea zambetul pe chip si observa in clipele acelea avantajul de-a fi omorat in casa, macar o luai cu tine in viata de apoi si nu trebuia sa-ti mai bati capul.
Chiar incepea sa-si simta si norocul fiindca ii placea comportamentul blondului cu care facuse cunostiinta. Poate ca a doua sansa nu suna chiar asa rau...si locul asta nu va ramane asa de derutativ si va deveni placut.

-Yeah, presupun ca am fost dement daca am facut asta... dar totusi voiam o cale de scapare, sau poate am fost doar nesabuit cum imi era obiceiul, caci nu stiu cat de limpede gandeam eu in momentul ala, a fost totul asa exploziv cand ea mi-a spus ca planuise sa ma ucida, poate era si un mod de a-mi demonstra dezamagirea caci incepusem intr-adevar sa cred ca poate chiar ma iubeste, dar m-am inselat rau de tot, poate fugeam si din cauza asta? E complicat, mi-am spus in cele din urma, stramband din gura.
Incepu apoi sa glumeasca pe seama mortii mele, dar nu il invinuiam avand in vedere ca avea dreptate, era bine daca era vesel, caci trebuia sa mai uitam de lumea noastra, isi ceru totusi scuze, am observat si ca ii scazu putin moralul, era inca prea devreme, nu?
-Sincer, asa m-am gandit si eu de multe ori, doar la o usa de scapare, dar totusi putem folosi ocazia asta, oricat de pesimist am putut fi, eu am totusi speranta si nesabuinta necesara ca sa ma apuc din nou sa lupt, daca tot am ajuns aici, nu ar fi mai bine sa incercam macar?
Paru surprins de atingerea mea brusca, dar era posibil ca si el sa se indoiasca daca eu chiar existam si nu eram altceva.
-Da, sincer am testat si daca pot trece prin tine sau ceva de genul, deci nu suntem fantome, asta e clar. Poi si eu ma gandeam la diverse posibilitati, adica avand in vedere ca eu sunt viu si nevatamat se poate intampla orice in locul asta,neh?
Avea dreptate, eram nevoiti sa ne obijnuim, iar daca ne si doream asta cred ca iesea bine pana la urma.
Dupa cum ma asteptam, expresia i se schimba radical cand auzi intrebarile urmatoare, eram constient ca totul picase asa brusc si nu stiam mare lucru unul despre celelalt, practic eram straini, dar toate au un inceput ,nu? Ne puteam cunoaste si pe parcurs, oricum eu aveam senzatia ca ne vom intelege bine, parea un tip comunicativ si daca stia si de gluma era de al meu. Nu ma asteptam sa accepte din prima, dar cu putine insistente poate reuseam ceva, totusi spre surprinderea mea acesta accepta propunerea mea. Am afisat un zambet mai normal de data asta.
-Ai dreptate, e chiar plictisitor sa fii singur. Ma bucur ca ai acceptat, Kim, era ciudat ca ii retinusem atat de repede numele, de obicei aveam probleme in legatura cu acest detaliu, asta nu putea fi decat un semn bun.
Avea dreptate, habar n-aveam unde sa locuiesc, dar presupun ca locul asta, sau acea organizatie a stafiilor pregatisera o locuinta si pentru mine, dar nu stiam de unde sa o iau, in plus hotarasem sa fim impreuna deci puteam spune ca nu mai aveam nevoie de ea.
-Bingo! Desigur, sa mergem! am replicat, ridicandu-ma si eu in cele din urma, mi-am pierdut pentru cateva momente echilibrul, inca se simtea socul din urma cazaturii, parca aveam muschii amortiti inca, dar am reusit sa imi revin in mare parte dupa cateva secunde de concentrat.

Se gandea in momentul ridicarii la vorbele pe care le zicea baiatul, dandu-i dreptate. Adica asta era singura solutie sa o ia de la capat sau sa se omoare din nou, desi la a doua varianta era probabil sa ajung aici din nou si din nou.
- Stii chiar ai dreptate in tot ce-ai zis. C-am trebuie sa o luam de la capat si cam trebuie sa ne obisnuim cu toate lucrurile noi, pana nu o dam chiar in nebunie adevarata ce n-ar fi prea placut. Si da, presupun ca locul asta are cale libera spre orice, adica tocmai a creat imposibilul prin a muri, dar totusi a nu muri! rase, isi dadu seama ca vorbele sunau aberate, dar nu stia cum altfel sa numeasca asta.
Tresari cand vazu ca baiatul era aproape sa se dezechilibreze si veni automat mai aproape, dar isi revenise inainte ca sa-l poata ajuta. Era mai puternic decat se asteptase brunetul, adica macar el murise in pat, dar se cunostea ca celalalt, intr-un fel sau altul, murise pe sol, altfel de s-ar fi trezit la "inviere" pe el?
- Esti bine? Vrei sa te ajut? il intreba totusi, putin ingrijorat, nici nu stia ca putea avea sentimentul acela fata de cineva, insa iata ca sosi si o alta surpriza.
- Mai bine te ajut!
Nici nu mai astepta raspunsul, nu si-ar fi luat piatra de pe inima daca l-ar lasa sa mearga in spatele sau sau in dreapta sau stanga sa. Ii lua bratul, punandu-l dupa gatul lui, prinzandu-i cu grija mana, in timp ce cu cealalta il tinea usor de talie. Partea buna era ca aveau 5 minute de mers, caci cam in timpul acesta il si gasise pe blond, cu tot cu ziarul ce-l tinea intre maini.
Incepuse apoi sa mearga, avand grija sa nu il scape din "sfera sa ajutatoare" pe blond si merse ceva drum pana ce se putea zari casa respectiva ce o recunoscu imediat din peisaj si deabia atunci grabi pasul pana ce ajunse in fata ei si descuie usa cu acele coduri ce se aflau prin chestiile care le tinea minte.
Cand materialul se deschise acesta ii facu semn amicului sau sa ia un loc si pe acelas ton ingrijorator il intreba:
- Ai nevoie de ceva?
Incerca sa-si dea singur seamana de lucrul acesta, dar din pacate nu prea era bun la astfel de chestii. Nici nu-si amintea sa fi avut grija de cineva, dar era mai mult ca sigur ca atuncea era pentru prima data, asa ca nu avea nici cea mai vaga idee ce trebuia sa-i aduca si cu ce trebuia sa inceapa.
Ar fi fost marfa daca respectiva casa i-ar fi pus si un arsenal de oameni care sa-l ajute in astfel de situatii. Se pastra totusi calm, sperand sa nu observe respectivul ca se chinui deja cu actele ce, credea el, aveau sa urmeze.

Imi parea chiar bine ca tanarul era de acord cu mine si dorea sa profite de aceasta sansa care ni se oferise, voiam sa sper ca totul va fi bine de data asta si ca vom putea atinge si noi macar cu un deget fericirea, probabil si el ca si mine fusese privat de aceasta din diverse motive, pe care urma sa le aflu.
-Da, e un loc ciudat locuit de oameni cu aceeasi proprietate, neh?am replicat pe un ton deloc serios, subliniind faptul ca pana la urma ne vom incadra perfect in peisaj.
Nu i-am putut observa reactia la mica mea scapare, dar eram mai mult ca sigur ca nu avusese timpul necesar sa o observe, contrar asteptarilor mele i-am auzit vocea ce parea ingrijorata, intrebandu-ma daca eram bine. In mare parte, aproape trecusem peste faptele petrecute cu cateva minute in urma, erau proaspete deci nu intarziasem, stiam ca vor inceta sa ma afecteze in scurt timp, trebuiau sa o faca, daca nu aveam eu grija sa se intample conform planului.
-Uhm, da sunt bine, adica trupul meu a ajuns aici complet nevatamat, acum singura chestie care m-a afectat a fost de natura psihologica. Puteam simti slab impactul, oricine ar fi ramas cu acea senzatie daca ar fi fost in locul meu si ar fi fost practic strivit de sol.
-Nu, nu cred ca e nevoie sa ma ajuti, am spus eu, nedorind sa-l impovarez si nici sa-l ingrijorez degeaba si totusi toata faza asta avea un gust dulce, incepeam sa simt atmosfera familiala ce se instala incetul cu incetul intre noi, era placut si cald, in consecinta nu m-am mai obosit sa protestez cand acesta imi puse bratul dupa gatul sau si ii puteam simti de asemenea si mana pe talie. Am zambit pentru prima data cum trebuia, se putea citi firicelul de fericire ce incepea sa se teasa, i-am privit curios chipul, apoi mi-am lipit usor buzele de obrazul sau, dandu-i un sarut jucaus.
Am ajuns in cele din urma la cladire, nu era departe deloc, din cate sesizasem nu ne luase mai mult de 10 minute. Cand deschise usa, imi facu sa ma asez, nu am refuzat caci ma simteam obosit, asa ca m-am indreptat spre canapea, luand un loc pe suprafata moale, era atat de confortabil, incat mi se facea somn.
Cand i-am auzit vocea mi-am dat seama ca e inca ingrijorat in privinta mea sau poate nu era inca obijnuit cu prezenta mea, a doua varianta chiar nu imi suradea, dar evident era treaba mea sa schimb lucrurile.
-Stai calm! N-am nimic si nu mai fi atat de formal, in regula? Daca voi avea nevoie de ceva te voi anunta. Am profitat apoi ca se apropiase se mine si l-am tras de mana pana cand ajunse la mine in brate:
-Hai sa ne familiarizam mai mult, povesteste-mi ceva despre tine,am soptit in apropierea urechii sale, mentinandu-mi zambetul pe buze.

Incerca multa vreme sa-si dea seama despre ce vorbea baiatul despre "loc ciudat locuit de oameni cu aceeasi proprietate". Nici ca isi batea capul cu ea, din cauza ingrijorarii ce-l cuprinsera acum cateva momente.
Isi aminti de sarutul care il dadu tanarul pe obraz, facandu-l sa-si muste buze de jos, din cauza uimirii a ce se putea gandi el atunci. Pana atuncea nu bagase astfel de gesturi in seama si tocmai atuncea isi gasi sa o faca.
Il urmarise pana la canapea desi era total absent si inca ingrijorat daca isi revenise de la soc, cine stie ce ar putea avea.
Se trezi din visarea cu ochii deschisi in momentul in care blondul ii spuse sa stea calm, deci era bine. Rasufla usor, incat sa nu se observe.
- In regula! ii spuse inapoi celuilalt, iar nici ca isi aminti cand se apropiase atat de mult, incat sa-i permita lui Chris sa-l traga pana aterizase in bratele sale.
Isi clipi deseori ochii de uimire, fara a sti de ce facea asta. Parca mai statuse pana atunci la cineva in brate, dar nu il mira niciodata i se paruse ceva obisnuit.
Cand aerul cald ajunse in lobul sau, acesta isi apropie umarul mai mult de ureche, caci incepuse sa-l gadile, urechea era unul din punctele lui sensibile.
- Bine! sopti slab, nestiind chiar cum sa inceapa dar nici ca il putea lasa pe baiat in aer.
Isi aduna gandurile, calmanandu-si starile inainte de-a raspunde dar nu-si indeparta umarul de ureche.
- Numele mi-l stii, am 19 ani si sunt, adica eram, din Gongju, Chungman! rase cand trebuia sa zica numele ala, il gasea haios de fiecare data.
- Dar probabil nu ai auzit de orasul acesta... spuse incet, asteptandu-se la asa ceva, deobicei numele astea erau neimportante pe harta tarii lui.
- Am 19 ani, sunt varsator si-mi plac plimbarile, feluritele distractii, sa uimesc lumea, glumele cu haz, rasul, cantatul, culoarea albastru, pizza si inghetata! reveni apoi la rasul precedent, stiind cum poate suna formularea lui de fraza, iar brusc ideile i se taiase, era si prima data cand trebuia sa povesteasca despre el in afara presei.
- Ce altceva ai dori sa mai stii? intreba dandu-si privirea spre blond si asteptandu-i curios raspunsul, desi era mai curios sa afle si lucruri despre el, pe langa nume.
Isi nota in memorie sa-si aminteasca sa-i zica de asta, insa stia ca el nu a terminat sa-si zica discursul sau presimtea lucrul asta. Nu avea nici o idee de curiozitatile celuilalt sau ce l-ar interesa cu adevarat sa afle, pe langa 'chestiile obisnuite'.

Acesta nu spuse nimic in legatura cu sarutul scurt pe care il oferisem, doar paru oarecum uimit in special dupa ce l-am tras la mine in brate, asta demonstra altceva si ma scutea de intrebarea ce nu ar fi sunat atat de bine, eram sigur ca si el era obijnuit cu atingerile baietilor, altfel ar fi protestat si ar fi spus ca e dezgustator sau ceva de genul, ma bucuram sa aflu asta, pana la urma era atat de dragut, nu puteam prevede ce se putea intampla pana la urma intre noi doi.
Isi apropie umarul de ureche in momentul cand aerul cald ajunse in apropiere, probabil era un punct sensibil? Am chicotit usor, nu stiu de ce dar inca mai aveam dorinta de a-l tachina si mai mult.
Fu de acord sa povesteasca, dar dura ceva pana se calma si incepu, avea 19 ani, deci mai mic ca mine cu unul, apoi imi spuse de un oras cu nume caraghios, razand.
-Uhm...nu chiar, dar presupun ca e din Koreea, neh?adica asta sugereaza numele. Scuze, nu prea ma pricep, eu mi-a trait veacul prin New York, iar geografia mi-a fost mereu un inamic de temut.
L-am ascultat atent in continuare, caci urma o insiruire de preferinte, cu majoritatea eram de acord.
-Oh, suna chiar bine si mie imi plac, cu exceptia cantatului daca te refereai ca iti place sa canti, eu sparg ferestrele deci crut lumea din a-mi auzi vocea, de fapt mi s-a zis ca nu ea ar fi problema si ca sunt doar complet afon, ma iubea atat de tare profesoara de muzica, mereu ma ardea la note.
Se opri cam brusc, probabil ramasese in pana de idei, ipoteza imi fu intarita si de faptul ca ma intreba ce altceva as dori sa aflu despre el. Am zambit, mi se parea dragut asa incurcat cum era acum, asa ca i-am lins instinctiv lobul urechii, mi-am dat seama doar dupa ce o facusem ca tachinarea mea putea fi perceputa altfel, dar am zis sa continui conversatia si poate era in regula.
-Uhm, sa vedem...ce marime ai la boxeri? am intrebat ranjind, apoi am adoptat o expresie serioasa, ma chinuiam si eu sa-i par convingator. Deci e...mare? am continuat cu acelasi ton. Am mai asteptat cateva secunde apoi am inceput sa rad. Era doar o gluma. Deci, cu te ocupai? Erai singur la parinti sau mai aveai frati, surori? Ce ai vrea sa gatim? mi-e cam foame.

Se intoarse cu fata spre baiat, clipind des cand isi auzi tara. Era primul om care ghicise, iar lucrul acesta ii darui si un zambet pe chip. Macar avea in incapere o persoana inteligenta, cu toate ca i-a displacut geografie si recunoscu lucrul acesta.
- Deci esti... ai fost... din New York! isi mentinu zambetul pe chip si apoi continua:
- Pai felicitari... esti prima persoana care a nimerit tara orasului meu, unde te-ai ascuns pana acum americanule?
Il asculta tacut in legatura cu muzica, parca nici lui nesunandu-i bine. Nu ar fi cinstit sa il noteze cineva pe un lucru cu care nu se nascuse, ci sa-i dea o alta sarcina in schimb.
- Si eu eram la fel cand am fost mic. Adica am fost afon, dar apoi am inceput sa exersez zi de zi si acum nu mai sparg geamuri! glumi brunetul.
Cand simti lingerea tresari putin si isi astupa imediat urechea cu palma, il gadila atat de rau si mai il si trecuse cativa fiori prin corp.
- Scuze dar gadila! ii spuse blondului si apoi ii asculta urmatorele intrebari, urmarindu-i si expresia care il cam facuse sa se amuze.
Se pregati sa-i raspunda cand auzi cuvintele 'era doar o gluma' si isi retrase cuvintele pentru moment. Nici nu s-a putut abtine prea mult, caci incepuse el insusi sa continue asa-zisa joaca.
- Oricum sa stii ca erau XXL! spuse acesta scotand usor limba si raspunzandu-i deabia dupa celelalte intrebari.
- Am fost...! cazu putin pe ganduri, nu stia daca in clipa in care ii zise "cantaret" il va jigni pe baiat, asa ca se abtinu de la raspuns.
- Eh acum nu mai conteaza! Nu-i asa? intreba vesel, clipind din ochi ca un copilas inocent.
- Am mai avut 8 surori adoptive, dar am tinut rar legatura asa ca nu-mi amintesc asa bine.
La faza cu gatitul pentru el era ceva normal dar nu se astepta si ca alti masculi sa aibe atractia aceasta, decat daca nu erau bucatari.
- Stii sa gatesti? Ce zici de pizza? isi spuse intrebarea ca un copil mic ce tocmai ghici formula la matematica.
- Daca nu stii, te pot invata. Pe mine ma relaxeaza enorm statul prin bucatarie sau asa o facuse pana acum.
Incepea sa-si aminteasca succint gesturile baiatului si neimpotrivirea lui, era sigur ca se daduse de gol cu orientarea, dar nici ca ii pasa, caci in mintea sa, blondul incepuse. Isi inchipui apoi si multe chestii amuzante ce le-ar face in bucatarie, el crezand ca baiatul nu stia sa gateasca, doar nu mai intalnise niciunul in afara lui, iar persoana lui intalnise multi.
Peste un timp isi dadu seama ca nu statea cu oameni chiar din bransa ca sa poata intalni.

-Da, am fost din New York, e greu sa vorbesti la trecut neh? Era ciudat sa vorbesti ca si cum n-ai mai fi, dar noi inca existam doar ca in alta lume, probabil, nici nu stiam ce voia sa fie locul asta oricum.
-Serios? Chiar sunt primul? Unde? Pai, m-ai cautat in dulap? Si, totusi cred ca merit si eu un premiu, neh? am intrebat eu, clipind des din ochi, ma prosteam si eu putin deh.
-Eh, nu m-a interesat atat de tare muzica, incat sa renunt la lene si sa ma straduiesc asa mult ca sa iasa ceva.
A tresarit in momentul cand l-am lins, acoperindu-si urechea cu mana, weah! era atat de dragut si nici macar nu se planse de gestul meu, ba chiar isi ceru scuze, spunandu-mi ca il gadila, el chiar nu se proteja deloc? Putea fi atacat destul de usor daca se comporta asa, curioasa chestie.
Desi fusese o gluma, acesta intra in jocul meu, spunandu-mi aproape razand ca erau XXL, am zambit si eu in momentul cand scoase limba, ma facea acum sa ma gandesc si la alte chestii deloc inocente, dar era prea devreme pentru astea si nu voiam sa-l sperii.
Mi s-a parut chiar suspect cand incepu sa-mi dezvaluie cu se ocupa, dar se opri atat de brusc, poate nu ii placea ceea ce facea sau era ceva de care nu voia sa-si aduca aminte si nu avea destula incredere in mine incat sa-si impartaseasca acest gand, dar era in regula, sigur voi afla in cele din urma, iar daca nu aflam nu era sfarsitul lumii.
-Wawa! Cate? 8? Si ai reusit sa supravietuiesti pana acum? Wawa! Eu am doar una si asta aproape ca m-a omorat, dar daca aveam 8? Ah, da, si eu am fost adoptat, uite ca am gasit ceva comun.Eram chiar uimit, adica nu-mi puteam imagina cum ar fi fost daca sora mea ar fi fost multiplicata de atatea ori, mi-as fi pierdut mintile cu siguranta.
-Uhm, nu chiar, nu ma pricep atat de bine la gatit, dar stiu sa fac chestiile elementare, in plus sunt bun la urmat instructiuni, deci daca am o reteta sau ceva de genu', iese ceva comestibil. Pizza suna bine, nu esti singurului caruia ii place, copil alintat, am replicat apucandu-l usor de nas.
-Ar fi bine sa-mi mai dai ceva lectii, oricum nu era faza de priceput, mi s-a parut o idee buna sa gatim impreuna, nu te-ar face sa nu te mai simti singur? am intrebat, afisand un zambet cald, pana la urma asta fusese principalul scop al intrebarii, infara faptului ca imi era foame.

Il aproba pe tanar din cap cand acesta il intreba de timpul trecut, dandu-si seama ca acum se crea un altfel de prezent, incat chiar trebuia uitat ce era o data.
Rase, placandu-i glumele blondului.
- Da, chiar esti primul si da asa-i nu am calatorit in America prea mult. Ai dreptate, meriti si premiu sa-mi spui cand te hotarasti la el!
Incepu sa chicoteasca atunci cand asculta uimirea baiatului in legatura cu familia lui, cam asa faceau toti, daca era familie mare si el singurul baiat.
- Pai daca una te-a omorat, atunci sigur cu 8 nu mai apucai anii pe care ii ai. Apropo cati ani ai? isi daduse seama ca nu aflase varsta baiatului, desi nu paruse prea departe de a sa, sau avea un aspect de om tanar.
Isi aminti apoi invidia surorilor lui fiindca 'prietenii' lor il vedeau pe el mai dragut ca ele si de fiecare data avea razboi cu asta, mai mult datorita acestui fapt intrerupse legatura cu respectivele.
- Ai fost si tu adoptat? ramase acesta surprins, dar intrun fel se bucura ca avea ceva comun cu tanarul.
- Pai mi-am dat seama ca iti place de cand ai zis ca ai lucrurile in comun cu mine, exceptand muzica! Asa ca se afla si ea pe acolo...
Se stramba putin dupa ce blondul il apuca de nas si ii feri dupa mana.
- Tu ai ceva cu fata mea, ori o saruti, ori ma tragi de ceva, ori...! se inrosi la a 3-a varianta amintindu-si faza cu urechea si nu o mai spuse, desi o parte perversa din el se macina mult timp sa o spuna.
Cand auzi ultima intrebare a baiatului zambi larg, placandu-i auzul acestor vorbe si dorind sa-l sarute ca drept multumire, dar isi musca buza inferioara pentru abtinere si se opri de la gand. In schimb, il imbratisa calduros si se ridica din bratele lui, cu greu, fiindca incepuse sa-i placa.
- Chiar este o idee buna. Mergem? intreba, venind in fata baiatului si intinzandu-i mana, pentru a-l ajuta sa se ridice de pe canapea, intrebandu-se si daca ii trecuse socul:
- Apropo esti mai bine? spuse, simtindu-se in tonul vocii cum ii revenise ingrijorarea.

-Eh? Tu chiar vrei sa-mi dai un premiu? Te avertizez ca vei regreta asta, oricum nu-ti spun acum, poate mai tarziu, dar tot n-o sa scapi, am spus eu afisand un zambet malefic in coltul gurii, doar aveam tendinta sa profit de orice ocazie mi se ivea, el spusese ca imi va da unul deci eu eram inocent pana la urma, neh?
Incepuse sa chicoteasca din cauza replicii mele, dar intr-un fel eram serios, pana la urma sormea aproape ma omorase, si asta la propriu nu la figurat, si avea dreptate, mai mult ca sigur as fi zacut la 5 metri sub pamant pana acum.
-Uhm, mai adauga un an varstei tale si vei afla. Si, da, am fost si eu adoptat, ciudat neh?
Se pare ca nu eram singurul cu spirit de obsevatie si tanarul reusise sa se prinda ca imi place pizza, chiar ma bucura faptul ca fusese atent la remarcile mele, asa ca mi-am trecut lent degetele printre suvitele sale de par, mangaindu-l usor.
Am inceput sa rad cand zise ca am ceva cu fata lui, acesta se intensifica in momentul cand se bloca, rosindu-se, puteam ghici ce urma fara sa-l oblig sa-si faca curajul sa-mi spuna.
-Pai, da, e un tic de-al meu, imi place sa ma joc cu anumite chestii si se pare ca fata ta imi face cu ochiul, te deranjeaza, racule?
Dupa urmatoarele sale reactii mi-am dat seama ca i-a placut ideea mea, ba chiar ma imbratisa, m-a uimit gestul sau pe moment, dar apoi mi-am pus si eu mainile imprejurul sau, infigandu-mi degetele in bluza sa, parfumul sau era atat de placut, parca ma indemna sa nu-i mai dau drumul din bratele mele niciodata, am ramas oarecum dezamagit cand acesta se grabi sa se ridice, dar nu am aratat asta si i-am prins mana, parasind si eu suprafata moale a canapelei.
-Eh? Ti-am spus sa nu te mai ingrijorezi atat, l-am mustrat eu, ciufulindu-i apoi parul.

- Cu toate aceste mici amenintari nu o sa-mi schimb ideea ca vreau sa iti dau un premiu si e bine, ai timp sa-ti vina ideile pana mai tarziu.
Ii urmari zambetul, intrebandu-se ce incepea sa ii furnifice mintea de pe atunci.
- Aw ai 20 de ani! spuse tanarul zambind doar datorita faptului ca nu era asa mare si se adeverise ce presimtea el.
- Putin ciudat! raspunse in privinta adoptiei.
Isi dadu seama ca se inrosise cand tanarul ii spuse 'racule' si deja se simtea aiurea, chiar simtea atractie pentru blond si nici nu avea cum sa nege.
Se trezi cand observa ca brunetul se ridica si ii ciufuli parul, strambandu-se putin. Avea ceva cu parul sau, nu-l suporta sa fie ciufulit asa ca il facu imediat la loc, dupa ce isi termina blondul fiesta. Totodata se stramba si din cauza ca ii zise sa nu se ingrijoreze, asta nu era ceva normal, din cate considera el.
Il trase de mana pana cand ajunsera amandoi in bucatarie si atunci ii dadu drumul.
Se fatai putin dupa ingrediente si le aseza rand pe rand pe masa. Ajungand, la final, sa aibe urme de faina pe maini.
- E bine daca tu tai legumele? intreba, ridicandu-si ochii spre baiat si asteptandu-i inainte sa se apuce aprobarea sau negarea, oricum stia ca ii daduse o treaba usoara de facut.
Peste un timp isi musca buza si isi feri privirea imediat, realizand ce prostii ar putea sa ii zica celuilalt si poate chiar intrerupand prietenia.
Incepuse sa se 'joace' cu ingredientele lui putin, pregatindu-se sa faca blatul.

-Atunci e perfect, n-o sa-mi reprosezi mai tarziu ca eu nu te-am avertizat sau chestii de genul. Sincer, am deja destule idei disponibile, astept doar momentul potrivit, am spus eu facandu-i cu ochiul.
-Dezamagit? Paream mai batran?
Cand i-am ciufulit parul acesta se stramba si il aranja la loc imediat dupa ce degetele mele ii parasira capul, probabil nu-i placea asta.
Ma trase de mana pana la bucatarie, evident ca nu as fi gasit drumul singur, inca nu-l rugasem sa-mi prezinte casa, poate mai tarziu.
Se invarti apoi prin incapere, punand toate ingredientele necesare pe masa.
Ma intreba daca era in regula ca eu sa tai legumele, pai era destul de bine avand in vedere ca nu eram un exepert la gatit, dar sa-mi dai un cutit in mana era si cea mai periculoasa chestie, cel putin pentru mine, reuseam sa ma ranesc cu cele mai neobijnuite lucruri, ba chiar ma taiam si o foaie de hartie, dar daca imi dadea un obiect destinat special pentru asta, am ras slab cand m-am gandit la asta.
-Yup, e bine asa, am spus, dand afirmativ din cap, sperand ca nu va interveni talentul meu si sa sfarsesc prin a-l supara pe baiat.
Am luat apoi un cutit, cel mai mic pe care l-am gasit, caci cu cat era mai mare cu atat nu imi iesea.
-Sa inteleg, ca iti place sa gatesti? am intrebat eu, observand ca tanarul se pricepea. Ai lucrat in domeniul asta, sau? incercam si eu sa ghicesc, inca nu aflasem cu ce se ocupa deci era de inteles.

Inca se mai intreba de cum ii facuse tanarul cu ochiu la ce se referise. Dar era sigur ca nu ar fi fost ceva care sa-i displaca, deoarece amintirea ii aduse o urma de roseata pe chip.
Continua sa se fataie cu diferite ingrediente si se opri cand asculta intrebarile blondului, apoi isi aminti ca il mai lasa in ceata si cu o intrebare de cand cei doi erau in camera. Rasufla in timp ce incerca sa-si calmeze ideile, apoi reveni la treaba.
- Pai mai intai... nu sunt dezamagit ca ai 20 de ani, ba chiar ma bucura ca suntem mai apropiati ca si varsta si nu pari deloc mai batran, dar nu scrie pe fruntea mea 'ghicitor', nu? glumise acesta, chiar razand.
- Nu am lucrat in domeniul acesta, dar daca nu as fi fost ce-am fost gatitul cam era printre planurile b si c... sa zicem. Am locuit mult timp singur si a trebuit sa invat, apoi mi-a placut.
Se uitase inspre baiat, intrebandu-se daca intradevar l-ar ofensa daca i-ar fi spus meseria lui.
- Nu te lasi pana nu aflii, nu? incerca acesta sa il ghiceasca pe baiat, desi parca deja era sigur de raspuns, se cunostea ca era curios din fire si in privinta lucrului acesta ii semana, dar nu dorea sa afle.
- Eu am lucrat in domeniul muzicii! zambi incet, sperand ca nu il va deranja.
- Si mi-am primit multe portii de intrebari... despre tine nu ai de gand sa povestesti? Sau pe mine inca ma lasi in domeniul ghicitului in legatura cu persoana ta, nu?
Mai ca isi termina treaba si se uita inspre baiat zarindu-i 'indemanarea', lucru care il facu sa chicoteasca intr-un mod comic, dar isi musca buza inferioara ca sa se abtina sa faca aceasta.
- "Ah e chiar sweet" isi spuse in sinea lui, inca neavand curajul sa-i zica si-n exterior, alt lucru ciudat care il observa deabia atunci.